Cine vă primește pe voi Mă primește pe Mine și cine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Matei 10:40
Când ai fost ultima dată respins sau respinsă? Sau mai bine spus, când ai simțit ultima dată respingerea? A fost un membru al familiei tale, un prieten, un coleg? Cine a avut șansa sau neșansa de a-și asuma acest rol în viața ta?
Astăzi aș dori să îți vorbesc puțin despre acea respingere paradoxală, care îți poate întrista și îndulci sufletul în același timp: respingerea a ceea ce este bun din tine. Da, ai citit bine, există oameni care în viață te vor respinge nu pentru ceea ce ai rău, ci pentru ceea ce ai bun în tine. Știi de ce? O, dacă nu știi, cheamă-ți inima și mintea la liniștea care vine din Dumnezeu și încearcă să afli răspunsul, sau mai bine spus răspunsurile…
Și totuși, cum se poate să pășești în biserici și să găsești oameni care pretind că Îl iubesc pe Dumnezeu și poruncile Lui, dar consideră în același timp că îi fac un serviciu lui Dumnezeu lovind în cei care nu se aliniază principiilor lor? Exact aici este problema: nu se aliniază principiilor lor! Am ajuns să trăim într-o „societate bisericească” în care oamenii și-au făcut propriile principii, propriile rânduieli și propriile îngrădiri. Viața de credință este o viață de libertate în Hristos, o viață de dragoste de apropele și prețuire a ceea ce este bun, curat și sfânt. Și totuși, printre noi, pe băncile bisericilor se găsesc suflete care găsesc o plăcere sadică de a lovi cu „vorbe sfinte”, de a „pălmui cu priviri” si de a împrosca noroi asupra celor care nu s-au aliniat neamului, grupului sau compromisului lor.
Cum este posibil să mergi la biserică, efectiv ca la teatru sau ca la operă și nici măcar un procent din finețea lucrării lui Dumnezeu să nu se prindă de tine? Cum este posibil să ai excese de răutate împotriva unor suflete care nu ți-au făcut niciodată vre-un rău? Cum este posibil să te minți atât de amarnic și să mergi să asculți duminică de duminică despre „a întoarce și celălalt obraz” când tu lovești cu răutate fără ca cineva să încerce măcar să îți dea o palmă.
Deci, da! se poate să fii lovit pentru că iubești cuvântul lui Dumnezeu și dorești să fii parte din Trupul lui Hristos, făcând parte și altora din ceea ce ți s-a dat! Se poate să iubești și să fii invidiat pt că vorba ta ajunge acolo unde nu ajunge a lor, se poate să pășești în biserică pe lângă oameni care nu au absolut nimic de a face cu pocăința! Oameni care stau pe bancă lângă tine, dar care niciodată nu au fost născuți din nou, sau care, dacă au fost vreo-dată, au ajuns să considere că a merge în pornirea inimii lor este mai de preț decât a asculta de Dumnezeu și poruncile Lui. Acești oameni vor fi primii care vor crede că Îi fac un serviciu lui Dumnezeu apărând ceea ce ei mai păstrează viu în inima lor: legea! Aceștia își mai aduc aminte din „vremurile bune” că Dumnezeu este un Dumnezeu drept și sfânt, iar ei cunoscându-si într-o anumită măsură deplasarea trăirii lor în viața de credință, au impresia că dacă „îi vor face un serviciu lui Dumnezeu”, El îi va absolvi de vina lor!
Mi-a luat o vreme să înțeleg aceste lucruri, zile și nopți de întristare, nu pentru vorbele care au lovit necugetat în sufletele care au avut cugete curate (dor și acestea foarte mult, dar Dumnezeu sunt convinsă că mângâie și alină, leagă și ridică!), ci pentru înșelarea atâtor suflete care merg din inerție la biserică și poartă un nume pe care nu îl dovedesc nici în cele mai rudimentare acțiuni și vorbe. Doare amăgirea care a curpins sufletele celor mai mulți, doare aroganța celor care se cred că merg bine și se îndreaptă de fapt cu pași repezi spre pierzare, doare minciuna care este ridicată la rang de adevăr și răul care este numit bine.
Dragii mei, scriu aceste rânduri cu o „conștientizare acută”, dacă aș putea-o numi așa, a faptului că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. (Matei 22:14), mulți aud Cuvântul dar putini îl primesc și fac rod (Marcu 4), mulți se înșala singuri, ascultând și neîmplinind (Iacov 1:22-25).
În drump spre veșnicie, oriunde am păși, fie în biserici, fie înafara lor să fim conștienți mai mult ca oricând că ascultarea de Dumnezeu implică trăirea după cerințele Lui nu după dorințele noastre și ale eului nostru. Iar viața trăita în ascultare de Dumnezeu înseamnă alegerea slobozeniei trăirii în Hristos. Când ești aici nu vei fi în stare să arunci săgeți arzătoare împotriva aproapelui tău, nici prin priviri, nici prin vorbe, nici prin fapte, folosindu-te de Lege, în timp ce tu trăiești înafara ei…
Să nu ne înșelăm, Dumnezeu cu adevărat nu se lasă batjocorit, și mai devreme sau mai târziu fiecare va culege ce a semănat…Galateni 6:7-9
Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață și dulceața, în loc de amărăciune! Vai de cei ce se socotesc înțelepți și se cred pricepuți! Isaia 5:20-21
Nu te bizui pe înțelepciunea ta! (Proverbe 3:5b) nu a avut niciodată o mai profundă înțelegere pentru mine ca astăzi, când văd în jurul meu atâția oameni care mergând în pornirea inimi lor și după propriile reguli, uită atât de ușor că Dumnezeu, când totul se încheie, va judeca după propriile-I reguli!
Ce har să fii în mâinile acestui Dumnezeu, ce har să Îl ai ca Tată, Sprijin și Adăpost! Ce har să știi că Dumnezeu e drept dar e și bun și El e Singurul care știe să le îmbine într-un mod perfect, pentru a apăra ceea ce este de apărat și pentru a pedepsi ceea ce este de pedepsit!
În concluzie, data viitoare când vei fi respins pentru că trăiești în lumină și adevăr, bucură-te și dă-I slavă Lui Dumnezeu, ți s-a făcut harul confirmării că El trăiește în Tine. Nu ești tu respins, este El, nu ești tu lovit, este El…
Iar dacă nu cunoști cântarea de mai jos, scrisă de Nicolae Moldoveanu, te îndemn să o înveți și să te lupți să o trăiești:
Luminat de adevăr şi iubire,
Luminat de preasfântul Cuvânt.
/: Vreau Isuse cu-ntreaga-mi simţire,
Vreau aşa să-Ți slujesc pe pământ. :/
Dezlegat de-omeneasca plăcere
Şi-alipit doar de Sfântul Cuvânt.
/: Vreau Isuse cu-ntreaga-mi putere,
Vreau aşa să-Ţi slujesc pe pământ. :/
De-a minciunii turbată furie,
Eu m-ascund în preasfântul Cuvânt.
/: Căci, Isus, vreau întreg numai Ţie,
Vreau aşa să-Ţi slujesc pe pământ. :/
Vreau aprins de iubirea Ta mare,
Vreau să nalţ al vieţii Cuvânt.
/: Vreau să ard în preasfânta-Ţi lucrare,
Vreau aşa să-Ţi slujesc pe pământ. :/
Până când Tu veni-vei Isuse,
Să-mplineşti tot ce-ai spus prin Cuvânt.
/: În a-Tale-adevăruri nespuse,
Să trăiesc, să slujesc pe pământ. :/
Sursa: Daniela Diana Luca, https://danieladianaluca.wordpress.com/