Opinia lui Dumnezeu

Într-o atmosferă generală de oameni care muncesc și produc diverse lucruri, există și fiorul creației.
Fiecare dintre noi este creativ și dorește să aducă ceva bun în societate.
Piedica principală însă, este părerea celorlalți.
Frica de eșec sau de judecată este atât de puternică a aruncă sentimentul creativ în oala cu melancolie.
Omul devine prea modest, se cunoaște lipsit de valoare și renunță.
La baza ființei umane există acest sentiment de responsabilitate și ideea că fiecare va da socoteală în fața unei instanțe.
Doar că noi greșim complet de judecată.
Cred că judecata semenilor noștri are ceva dumnezeiesc în ea.
Nu sunt.
Nu te poate judeca cineva diferit de tine, doar te poate acuza si te poate submina.
Dacă o ființă umană nu înțelege gândirea altei ființe nu poate emite păreri corecte.
Dar noi acceptăm părerile altora ca fiind însăși opinia lui Dumnezeu.
Și asta pentru că nu îl cunoaștem pe Dumnezeu.
Nu îl cunoaștem pentru că am acceptat părerile altora despre El.
Mai ales părerea lumii religioase.
Și cum oamenii care se distrează și consumă nu au nici o autoritate în a-și da cu părerea despre tine, ei nu au deloc autoritate în a-și da cu părerea nici despre Dumnezeu.
Dacă doar cei care seamănă cu tine pot emite păreri despre tine, doar cei ce seamănă cu Dumnezeu despre el pot da cu părerea.
Încetează imediat în a-ți mai păsa ce zice lumea despre tine sau ce zice lumea religioasă despre Dumnezeu.
Caută-i pe cei ca tine și intră în echipă cu ei și pe cei ce sunt ca Dumnezeu și analizează purtarea lor.
Doar cine te cunoaște, te poate evalua și doar cine vede în tine te poate călăuzi.
Doar cine Îl cunoaște personal pe Dumnezeu poate vorbi despre El.
Lasă mulțimea veselă, consumatoare de iluzii lumești și tradiții religioase să meargă pe drumul pierzării.
Tu vino la Isus Cristos și ridica-ți crucea.
Privește la bunătatea lui Dumnezeu și înțelege din Cine ai fost creat.
Apoi sprijin de ce ai fost creat.
Apoi învață din Biblie ce ai făcut.
Hai, că avem treabă…

 

Lucian Badescu 

Bunatatea

Am întâlnit mulți oameni cu o frumusețe sufletească deosebită de parcă erau flori viu colorate care iți încântau privirea cu bunătatea lor.
Sufletele acestea se străduiesc să aducă vindecare în durere, un plus în orice lipsă, un pansament pe orice rană.
Fie că erau bărbați sau femei, în fiecare an al vieții mele creștine am văzut chipul lui Dumnezeu într-o din aceste pietre nestemate a strălucire îmi aminte de ceruri.
Amt istoria vieții lor pe urmărirea multor ani și am văzut greutățile prin care treceau.
Fiecare lovitură a vieții care le împietrea zâmbetul în durere nu poate șterge de pe chipul lor.
Când nu mai aveau posibilități materiale deosebite, dăruiau din firimiturile lor celor ce nu pe acestea nu le aveau.
Atunci am înțeles că Dumnezeu și-a atins deja scopul creației sale cu aceste ființe.
Lucrarea lui a fost finalizată, pentru că am văzut oameni care ar fi putut fi răi dar au refuzat.
Au refuzat ura, ciuma egoismului, moda acestei societăți stricate sau luminile rampei.
Dumezeu a făcut diamante vii din cenușă.
Bineînțeles, trecându-i pe aceștia prin temperaturi și presiuni extreme.
Dar a reușit, iar produsul muncii Lui va sta în veșnicie cu El.
Mă uit la cei de două ori morți și nu înțeleg…
Ce ifose de vedetă poți avea când ești un munte de răutate și prostie?
Cum poți crede că vei păși în veșnicie pentru că alți oameni te-au numit grandios?
Ce tot cauți aprobarea lor când judecata va fi a Domnului?
Dacă vrei să arăți bine în loc să fii bun, ce vei spune la finalul vieții tale?
Ce teologie a mântuirii prin fapte inventezi tu când nu ai pacea Domnului?
Isus Cristos te-a chemat să-ți iei crucea și să-L urmezi.
Nu să-ți iei titluri religioase sau să urci pe vreun podium al nu stiu cult ca să fie obligat lui Dumnezeu să te mantuiască.
Dacă ești rob al lui Cristos vei intra în bucuria Stăpânului tău.
Dacă ești vreo vedetă a lumii religioase și minți că omul se mântuiește prin puterea lui vei fi pedepsit cu restul lumii.
Oprește-te acum din circul tău și dezbracă-te de strălucirea ta pământească.
Mergi la picioarele Mântuitorului și nu mai pleca de acolo, dacă vrei să faci totuși ceva, slujește frații, nu ție personal.
Crede că ai fost făcut o făptură minunată de un Dumnezeu Minunat cu scopul de a petrece o veșnicie minunată cu El.
Iar singurul lucru minunat în tine trebuie să fie caracterul tău.
Hai, că avem treabă…

Lucian Badescu 

Mai multe picaturi o singura furtuna

600 de cărți distribuite în 3 luni, mulțumesc cititorilor mei de pe Facebook și aștept opinia voastră literară în continuare.
Editorul mi-a trimis chiar acum și ultimele exemplare din prima comanda de o mie de bucăți cu care voi încercă să merg și în librării.
Cu banii încasați am reușit să repar și a doua mașină de la Misiunea Sud, un Hyunday vechi de 25 de ani, dar care are un consum foarte mic pe benzină.
Voi continua să duc în zonele sărace din sudul României toate ajutoarele primite de la voi și să contribui la munca unor slujitori creștini de acolo cu experiența mea de 30 de ani de viață creștină.
Cred că am făcut deja toate greșelile posibile în lumea spirituală și sunt un bun și util exemplu de “așa să nu faceți”
Sunt uimit de modul cum Dumnezeu ridică oameni din păcat și Biserica Lui cu slujitori anonimi care nu obosesc în misiune ci mor acolo vestind Evanghelia, fară le pese de confortul sau viața lor.
Am impresia că acesta este doar începutul unei mari treziri spirituale care va anunța sfârșitul civilizației noastre liniștite și intrarea în Apocalipsa.
Dumnezeu să aibă milă de sufletele noastre. 

Lucian Badescu 

Cu sau fara Dumnezeu?

Am avut și vinerea trecută întâlnirea online ” Psihologie și Spiritualitate” unde fiecare și-a prezentat părerea despre reacțiile noastre în condiții limită.
Creștinii continuă să susțină că smerenia este mama celorlalte virtuți și asta nu doar ca urmare a influenței teologiei răsăritene, dar și a orelor de analiză în care noi nu am găsit altceva.
Daca vrei să te numești creștin trebuie să devii cât mai puțin din tine și cât mai mult din Isus Cristos.
Copierea haotică a modelelor societății te va face ca bradul de Crăciun, plin de daruri colorate, dar mort.
Fructele se fac doar într-un pom viu, plantat în gradină și îngrijit în mod natural timp de mulți ani.
Naivii copiază modele fară discernământ și se mândresc cu asta.
Ajungi să ai multe de la toți dar nimic din tine.
Dar cine ești tu până la urmă?
Dumnezeu a pus în fiecare dintre noi un cod genetic unic pe baza căruia noi ne dezvoltăm.
Eu înțeleg că trebuie să înveți de la toți, însă numai în măsura în care ceea ce asimilezi se potrivește cu ceea ce ești tu.
Ideea nu este să devii ca alții ci să devii ca tine.
Și asta se poate face numai în prezența Creatorului Tău după asemănarea Căruia ai fost creat.
Când persoana ta e definită de valorile acestei lumi vei fi ca tine numai atunci când te vei goli de ce ai acumulat și te vei umple cu Duhul Sfânt.
Atunci nu vei mai avea cate puțin din alții, ci totul de la Creatorul tău.
Aceaste două ipostaze reprezintă limitele unui interval al devenirii în aceasta viață.
Pornim imitând pe alții, învățam ce e bine și ce e rău și observam ce nu ni se potrivește.
Abia atunci o rupem cu lumea și ne căutam sinele.
Dar sinele meu creat de Dumnezeu după imaginea Sa nu poate exista după voia altor oameni.
Când ești totul din alții ești nimic din tine și nu ai nimic din Dumnezeu.
Când începi să modifici balanța influenței asupra ta și cauți să te hrănești din Dumnezeu devii mai puțin după imaginea lumii și mai mult după codul tău genetic.
În alți credincioși Îl poți vedea pe Cristos din ei.
Aici este modelul demn de preluat, să vezi nu strălucirea oamenilor ci gloria lui Dumnezeu în slujitorii Săi.
Prin smerenie tu vei renunța la gloria ta pământească și la imaginea lumii pe care ai preluat-o în tine.
Te vei goli de cele pământești pentru a te umple de cele duhovnicești.
Și asta se poate face doar în prezența Persoanei lui Dumnezeu.
Interesant e că dacă adoptăm orbește diverse curente în teologie chiar și studiul Bibliei va sluji părerilor altora.
Scriptura nu se citește în litera ei, ci prin Duhul Sfânt.
Dar ca să fi încredințat că faci doar ce este bine, se pare că trebuie să ai munți de greșeli în experiența ta de pe timpul când imitai fară discernământ chipul acestei lumi religioase.
De la totul imitând pe alții până la totul din Dumnezeu e o cale lungă care se numește viață pe pământ.
Hai, că avem treabă…

 

Lucian Badescu 

Dumnezeu exista

Leni a crezut întotdeauna că ceilalți oameni sunt ca ea și a avut încredere în ei ca în propria persoană.

În scoală primară împărțea mâncarea cu ceilalți, dar la un moment dat observa că doar ea dădea și rareori primea ceva.

În zilele când nu a mai avut nimic la pachet a fost exclusă din grup în mod subtil.

Când cerea, era refuzată cu șmecherie.

De atunci mai împărțea ce avea doar cu o fată și doi băieți.

Restul clasei o privea urât, dar ea nu mai avea timp de ei că mergea la sport, făcea caiac-canoe.

În liceu gradul de violență fizica a crescut și mersul la petreceri a devenit mai des.

A intrat în diverse grupuri până au început tentativele de viol.

Atunci a pus mana pe cuțit și i-a înțepat pe vreo doi.

Mergea în cantonamente pe lacul Valiug cu ceilalți sportivi de la caiac-canoe și lipsea de la ore.

Venea la mine să o ajut să recupereze la matematică, eu aveam talentul să-i explic materia de 2 săptămâni în 2 ore și Leni era șocată de padagogia asta superconcentrată.

Ea nu știa că avea o bază foarte solidă la toate materiile și eu doar mai adaugăm pe ici pe colo câteva informații unde avea goluri.

Mă plătea în țigări sârbești și vin de Carmel.

La un moment dat mi-a dat un cuțit în timp ce ne întorceam seara de la liceu.

Nu am înțeles de ce până i-am văzut pe cei din gașcă din Moroasa în fața noastră.

Niste terchea-berchea care umblau câte zece în ideea că vor speria lumea.

Când ne-am intersectat cu ei deja l-a înțepat pe primul și eu încercam să mă gândesc de ce, în timp ce primeam un pumn în față fară să am idee de unde.

Până să mă ridic eu de jos ăștia fugiseră.

A doua zi m-a întrebat dacă le-am văzut privirile înainte să ne ciocnim cu ei.

– Se uitau urât la noi…

Și l-a mine s-a uitat unu așa acum trei ani și m-a pocnit după aia, altul acum doi ani și mi-am luat-o, iar alții anul trecut.

– Dar anul trecut aveam lecția învățată!

Pe mine mă dura urât dintele din față și nu mai aveam răbdare încă doi ani.

Colega ei de vâsle și prietenul ei râdeau de noi și de fețele noastre așa că i-am luat pe sus și după ore nu ne-am mai dus acasă cu autobuzul ci am ocolit prin Moroasa.

Omul cu cât e mai prost e mai obraznic și are o încredere mult prea mare în forțele lui.

Idioții aia au sărit la bătaie fară să se uite mai întăi în ochii noștri.

Dacă se uitau fugeau din prima, așa că au fugit abia după ce noi i-am pocnit.

A doua zi era sâmbăta și am venit iar în cartierul lor.

Mergeam toți patru pe strada liniștită și idioții aia nici nu ne bagău în seamă, doar se uitau liniștiți pe cer în stânga și în dreapta.

Ne-am dus acasă la Leni și am făcut subiectele de Bac la matematica pe ultimii cinci ani, că aveam examene în iunie.

Atunci am văzut casca de milițian a lui tac-su și am înțeles de unde avea ticăloasa antrenamentul de smardoi.

Taică-su ne aducea sirop de zmeură și cafele doar ca să stam noi liniștiți și să învățăm.

– Nu vreți să dați mai departe la scoală superioară de ofițeri de Miliție după ce luați la Bacalaureat, copii?

Noi cu buzele sparte și capetele umflate am refuzat politicos.

Colega de vâsle a lui Leni era pocăită și dorea să dea la medicină, s-a uitat la mine și mi-a zis că eu voi deveni predicator.

Le-am zis că nu exista Dumnezeu și eu fac doar ce vreau eu.

Milițianul de tată a lui Leni nu credea nici el în Dumnezeu dar lua în considerare faptul că poate greși.

După o zi întreagă de învățat la matematică am plecat spre casă și sportiva de la vâsle m-a întrebat dacă nu vreau să-mi învăț odată lecția.

– Tu nu faci ce vrei, Luciane, faci doar ce poți!

– Ba eu fac doar ce vreau eu!

– Vă omorau aia din Moroasa pe tine și pe Leni dacă nu veneam noi ieri.

Atunci am realizat că nu e suficient să vrei să lovești, trebuie să și poți să o faci.

M-a chemat a doua zi la ei la biserică, în alta parte a orașului, undeva lângă Pompieri.

Când am intrat înăuntru am văzut cum se rupe planeta Pământ și comunismul cade într-o mare de lavă vulcanică aprinsă.

Am ieșit imediat afara și am văzut-o pe vâslitoare cum își aranja baticul în oglinda de pe hol.

– Nimeni nu poate distruge comunismul!

– Dumnezeu poate.

– Sunteți toți nebuni!

Apoi orânduirea comunistă a căzut și am înțeles că eu sunt prost nu pocăiții ăia nebuni.

Dumnezeu m-a chemat în lucrare atunci și eu am zis pas.

– Când o să fii Tu corect și o să faci dreptate pe pământ, atunci voi lucra eu pentru Tine, până atunci vezi că mor oameni nevinovați și Tu nu îi salvezi.

Am făcut mai apoi doar ce am vrut eu până am învățat că eu nu sunt corect, nu fac dreptate și nici un om nu e nevinovat.

După acei ani, același Dumnezeu m-a chemat iar.

Atunci nu am mai scos nici un cuvânt și de atunci nu mai fac nimic din ce vreau eu.

 

Lucian Bădescu

Editorial Lucian Bădescu

În sufletul fiecăruia dintre noi există de la inceput dragoste și veselie, simpatie și atenție, plus alte câteva elemente frumoase care așteaptă să iasă la iveala, să aducă bucurie celorlalți și fericire nouă.

Daca rămân acolo nefolosite, ele se usucă pierzandu-și puterea, dar și mai rău de atât, intră în reorganizare conform stării lor decăzute.

Am citit că dragostea celor mai mulți se va raci și înțelegem că oamenii vor fi din ce în ce mai indiferenți față de alți oameni.

Natura noastră inițială este fizică, iar noi suntem ca niste stele mici și manifestăm o forma de atracție unii față de ceilalți în timp ce radiem căldură și energie.

Dar dacă aceste stele nu sunt alimentate de Creatorul Universului, ele se vor epuiza și se vor prăbuși în sine.

Astfel, în interiorul majorității oamenilor vor apărea niste găuri negre care vor absorbi căldura altor oameni și toată valoarea care există în jurul lor.

Mai mult de atât, vor lua și de la Dumnezeu lumină și o vor tine captivă ca să se hrănească cu ea fară a mai da nimic înapoi.

Aceste stele întunecate, vor dori să fie văzute bine de alții și vor deveni lideri ai comunității, oameni politici sau predicatori ai mantuirii prin puterea proprie.

Dar stelele căzute în sine radiază doar energia morții și le vedem în jurul nostru sub forma de vedete de can-can, sfinți închipuiți, dictatori de pe la sate și guru pentru metode de autoindumnezeire.

Sufletul nostru viu dacă nu dăruiește viață în jurul lui va fi cuprins de moartea inactivității.

Acolo în sufletul omului se naște iadul, ca o forma de existență a celor ce au acumulat fară să dăruiască.

A celor ce au furat chiar și glorie de la Dumnezeu pentru a fi admirați de ceilalți.

Găurile negre țin lumina captivă în foamea lor cumplită după energie și viață, dar lumina care vine de la Dumnezeu este permanent creatoare și infinită și nu poate fi mult timp prizoniera unor entități finite.

Așa că în ziua judecații când vom vedea ce întuneric era în sufletul celor frumos colorați ne vom îngrozi.

Și alți oameni primesc de la Dumnezeu viață și binecuvântări, dar păstrează pentru ei cât au nevoie în acel moment și dăruiesc mai departe restul.

Ei devin conductori ai fericirii și Persoanei lui Dumnezeu și parte planului făcut dinainte de creație ca toți să fim una in El.

Mântuitorul Isus Cristos a venit pentru a scoate întunericul din tine și pentru a te scoate pe tine din ghiarele morții.

Dar dacă tu ai impresia că ești mântuitorul tău personal prin voința și sfințenia ta, trebuie să știi că ești doar o gaura neagră în acest univers, iar lumina pe care o deții nu e a ta ci ai furat-o.

În iadul veșnic în care vei merge vei fi împreună cu cei care au refuzat să strălucească Lumina lui Dumnezu și s-au crezut ei dumnezei pentru sine și pentru alții.

Și daca nu vrei să înțelegi acum că nu ești mântuitorul tău personal, vei vedea atunci.

Doamne, ai milă de sufletele noastre!

Lucian Bădescu

Imaginează-ti cum ar fi să trăiești într-o lume perfectă

Imaginează-ti cum ar fi să trăiești într-o lume perfecta, unde nu există îngrijorarea zilei de mâine, frica de moarte, respingere, divorț, ambiție egoistă, minciună, ura?

Parcă, nici măcar imaginația nu mai poate sa te ducă acolo.

De aceea mulți încearcă să călătorească în aceea lume perfectă luând avionul Drogurilor Psihedelice, Sexului cu Oricine, Băuturilor Alcoolice, Cluburilor și Entertainment-ului Ieftin plus alte adiacente lor, dorind din toată inima să plece din lumea asta care nu-ți oferă nicio speranță vie și care e, din ce in ce mai degradantă și… nașpa.

Păi chiar așa, cine o mai vrea??

Eu am plecat deja…dar am luat un alta tren, o altă Cale.
Am încercat cu primele…m-au păcălit, încercând să-mi fure împlinirea și trăirea în scopul perfect proiectat de către Dumnezeu, pe care, l-a gândit și pregătit în mod specific și special pentru fiecare în parte.

Acum înțeleg.. niciodată nu am fost meniți să trăim în viață, sufocați, epuizați, confuzi, fricoși, bolnavi, frustrați, stresați și îngrijorați.

Isus a adus Împărăția Sa pe pământ iar astăzi este posibilă trăirea după principiile ei, fiindcă însuși Duhul Sfant și Bun a lui Dumnezeu vine sa te locuiască, născându-te din nou în aceea Lume Perfectă, dându-ti libertatea și fericita ocazie sa beneficiezi de bunătatea și dragostea lui Dumnezeu într-un mod practic și supranatural, in așa fel încât să trăiești mereu plin de El, de Viață și Lumină.

Aceasta conduce la o eliberarea față de lume, nefiind dator să fi supus isteriei create de minciună ci trăind opusul, așteptând nerăbdător restaurarea tuturor lucrurilor, în același timp, împlinind aceea lucrarea specifică care ți-a fost încredințată.

“El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.”
Coloseni 1:13‭-‬14

Lucian Barna

SUA: După Asbury, o nouă trezire spirituală la Universitatea Auburn din Alabama

Peste 5.000 de studenți au participat la o veghe de închinare pe 12 septembrie la Universitatea Auburn. Se făceau apoi botezuri într-un lac din apropiere… în miez de noapte!

Dumnezeu continuă să atingă inimile studenților americani. În urma Universității Asbury, Lee și Samford la începutul acestui an, a avut loc o nouă trezire spirituală la Universitatea Auburn (Alabama). Pe 12 septembrie, elevii au participat la o priveghie de închinare. Au fost până la 5.000 de oameni conform CBN . “Am văzut fotbalul Auburn învingând Alabama, dar nu am văzut niciodată ceva asemănător cu ceea ce s-a întâmplat în acea zi”, a declarat Michael Floyd, seniorul universitar, pentru WFSA12 News . Evenimentul a fost găzduit de ministerul pentru tineret creștin Unite Auburn.

Deși a început ca un serviciu de aducere a comunității creștine din campus, a evoluat într-o adevărată trezire spirituală. Organizația a invitat autoarea de bestseller-uri din New York Times, Jennie Allen, și pastorul Jonathan Pokluda. Muzica Pasiunii a condus închinarea.

 La sfârșitul acelui timp, s-a făcut un apel de a ne ridica pentru Hristos și zeci de mâini au fost ridicate pentru a-L urma pe Isus. Din cauza lipsei unui bazin la universitate, studenții s-au alăturat spontan unui lac din apropiere. Și așa se oficiau botezurile în miezul nopții. În martie, după trezirea spirituală a lui Asbury, revista noastră Christianity Today a dedicat un întreg dosar descifrării acestui revivalism .

Sursa Info Crestin

A refuzat să-și deconecteze fiul în comă de la aparate.

Bobby, un băiat în vârstă de 16 ani din Oregon, tocmai se întorcea acasă de la un prieten. Se pregătea să-și parcheze mașina, când a simțit dintr-o dată o zdruncinătură puternică. O altă mașină a intrat cu viteză în mașina lui, cauzând un accident grav. Ce a urmai apoi ne povestește mama lui.

Imediat după momentul impactului, Bobby și-a pierdut cunoștința. Sora lui a auzit ce s-a întâmplat și a chemat repede ambulanța. Bobby a fost transportat imediat la spital, unde a intrat în comă.

Heather, mama lui, s-a dus imediat spre spital atunci când a aflat că fiul ei a avut un accident. Ce a găsit acolo nu a fost speranță, ci unul dintre cele mai negre coșmaruri. Medicul care s-a ocupat de internarea lui a încercat să îl resusciteze fără nici o reușită. Când Heather l-a întrebat pe medic despre gravitatea situației lui Bobby, acesta i-a dat un răspuns care a lăsat-o fără glas: „Din experiența anilor în care am fost medic, pot să vă spun că pacienții care sunt în stare așa de gravă au șanse minime să-și revină. Cel mai probabil va sta în comă tot restul vieții sau, în cel mai bun caz, va rămâne paralizat, chiar dacă se va trezi.”

La o săptămână după internarea lui Bobby, medicii care îl monitorizau au discutat cu familia, oferindu-le două opțiuni: intervenție chirurgicală sau deconectarea de la aparate. Cei mai mulți dintre ei credeau că băiatul nu mai are șanse să-și revină.

Însă datorită dragostei de mamă pe care i-o purta, sau poate datorită unei intuiții puternice, Heather era sigură că fiul ei își va reveni. Le-a spus medicilor că simte cu tărie că Bobby se va trezi și îi va spune din nou „mamă”.

Heather le-a spus medicilor că în nici un caz nu îl va deconecta pe fiul său de la aparate și că va aștepta cât e nevoie. A început să se roage în fiecare zi pentru ca fiul ei să deschidă ochii. Curând, întreaga familie și prietenii lui Bobby au început să se roage regulat pentru el.

După două săptămâni de când a avut accidentul, Bobby a ieșit din comă. A început încet-încet să-și miște corpul. Întâi capul, apoi mâinile și picioarele.

Peste alte două săptămâni, Bobby a ieșit de la terapie intensivă și a fost mutat în altă secție, pentru a se recupera. Primul cuvânt pe care l-a rostit după accident a fost „mama”.

Heather a plâns de bucurie când miracolul pe care l-a așteptat cu sufletul la gură, s-a întâmplat în sfârșit. Era fericită că s-a încredințat în Dumnezeu și în dragostea pe care i-o purta fiului ei.

Bobby a mai rămas încă câteva săptămâni la spital pentru a reînvăța cum să-și folosească mușchii și limbajul. Ulterior, s-a dus acasă, unde familia lui i-a purtat, cu drag, de grijă.

„Nu o să las nimic să mă oprească” a spus Bobby după ce s-a recuperat complet. Acum este gata să își reia viața și este recunoscător că a primit a doua șansă la viață.

Sursa Stiri Romania

Distracție în….iad?

“În iad o să ne distrăm foarte tare și diavolul va fi dj ul nostru”.
Nu știu de câte ori ai auzit propoziția asta însă eu am auzit-o de multe ori și pot să îți spun cât de clar și răspicat posibil că e una din cele mai mari minciuni și amăgiri ale diavolului.
Ori alegem să îi aparținem lui Hristos, ori îi vom aparține celui rău. Nu sunt cuvintele mele ci ale Lui.
“Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipește.” (Iisus Hristos)
Matei 12:30

Tot Hristos a vorbit de multe ori despre iad și mereu mesajul a fost foarte clar și neschimbat, iadul este un loc real de chin și pedeapsă veșnică pentru toți cei ce aleg să îl respingă pe El și să îl urmeze pe cel rău.
Iar diavolul nu va fi șeful iadului ci va fi printre cei chinuiți acolo pentru totdeauna.

“Iar Diavolul, care i-a înşelat, a fost aruncat în lacul de foc şi sulf în care sunt Fiara şi Profetul mincinos şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor.”
Apocalipsa 20:10

Așa că astăzi te rog, nu te juca cu destinul tău veșnic, lasă la o parte mândria, religia goală în care te-ai născut forțat, frica de ce vor zice oamenii, și cheamă-L pe Hristos ca Domn/Stăpân și Mântuitor personal în viața ta, deschide ușa inimii și El te va schimba în omul care te-a creat să fi. Doar atunci vei găsi împlinirea după care alergăm cu toții.

“Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine.”
Apocalipsa 3:20

Gabi Stoica