8 rugăciuni pentru a fi un prieten bun

Cu toții tânjim după conexiune. Cu toții tânjim la o prietenie care să fie un loc sigur pentru a procesa ceea ce ne confruntăm. Viața devine grea și avem nevoie unul de celălalt. Așa că există un dor de un prieten bun. Sănătatea noastră depinde de asta. Cu toate acestea, nu suntem pregătiți pentru izolare, deoarece oamenii înfloresc în comunitate. Mai exact, avem nevoie de prieteni care să ne rămână aproape în momentele bune și în cele grele. Așadar, iată opt rugăciuni pentru a vă ajuta să vă concentrați pe a fi genul de prieten pe care îl doriți.

 

1. Așa că încurajați-vă unii pe alții și construiți-vă unii pe alții, așa cum faceți deja. – 1 Tesaloniceni 5:11 NLT

Părinte, mă rog ca cuvintele mele să fie folosite pentru a-mi construi prietenii, nu pentru a-i dărâma. Fie ca cuvintele mele să-i ridice și să-i încurajeze pe cei de care mă înconjesc. Cuvântul Tău ne spune că viața și moartea sunt în puterea limbii. Învață-mă să vorbesc viața. Îmi doresc să fiu un încurajator, ridicându-mi mereu prietenii și numind trăsăturile puternice pe care le observ. Cer ajutor, crezând că Tu mă vei conduce. În numele lui Isus. Amin.

 

2. Un prieten este întotdeauna loial, iar un frate se naște pentru a ajuta la nevoie. – Proverbele 17:17 NLT

Doamne, învață-mă să fiu loial prietenilor mei. Esti cel mai excelent exemplu al meu, nu pleci niciodata si mergi mereu langa mine indiferent de anotimp cu care ma confrunt. În momente de nevoie, să ofer o prezență calmă prietenilor mei. Învață-mă să ascult cu atenție nevoile lor. Dă-mi harul să răspund într-un mod asemănător lui Hristos. Fie ca ei să Te vadă în mine. Mă rog asta în numele Tău. Amin.

 

3. Nu vă lăsați păcăliți de cei care spun astfel de lucruri, căci „societatea proastă corupă caracterul bun”. – 1 Corinteni 15:33 NLT

Părinte, mă rog pentru discernământ pentru a-mi alege prietenii cu înțelepciune. Dă-mi ochi să văd prieteni care vor merge alături de mine prin anotimpurile bune și dificile ale vieții. Înconjoară-mă de cei care mă vor provoca și mă vor încuraja să devin persoana la care m-ai chemat să fiu. Învață-mă să fiu un prieten marcat de compasiune și iubire. Modelează-mă după chipul Fiului Tău. În numele lui Isus, mă rog. Amin.

 

4. Luați în considerare greșelile celuilalt și iertați pe oricine vă jignește. Amintește-ți, Domnul te-a iertat, așa că trebuie să-i ierți pe alții. – Coloseni 3:13 NLT

Părinte, Îți mulțumesc că ai extins iertarea în viața mea. Nu merit harul pe care mi-l dai în fiecare zi. În același mod, învață-mă să ofer harul și iertarea pe care le-am primit. În momentele în care sunt jignit, să renunț la ofensă, să merg înainte și să merg îndrăgostit. În numele lui Isus, mă rog. Amin.

 

5. Doi oameni sunt mai buni decât unul, pentru că se pot ajuta reciproc să reușească. – Eclesiastul 4:9 NLT

Părinte, m-ai chemat să înfloresc și să reușesc în comunitate, nu la izolare. Fie ca eu să văd valoarea celor pe care i-ai pus în viața mea. Învață-mă să-i las pe alții să lupte cu mine, să nu fiu singur în vremuri grele. Îți mulțumesc pentru darul prieteniei. Arată-mi ce înseamnă să fii un prieten care îi ajută pe alții să reușească. Tată, Tu l-ai jertfit pe Fiul Tău pentru a plăti datoria pentru păcatele mele. Învață-mă să trăiesc o viață de sacrificiu în timp ce îmi construiesc prieteniile. În numele lui Isus, mă rog. Amin.

 

6. Dacă o persoană cade, cealaltă poate întinde mâna și poate ajuta. Dar cineva care cade singur are mari probleme. – Eclesiastul 4:10 NLT

Tată Ceresc, învață-mă să răspund când văd un prieten la nevoie. M-ai chemat să-i slujesc pe cei din jurul meu. Doamne, Tu ai fost ajutorul meu, un ajutor mereu prezent în vremuri de nevoie. Fie ca să văd valoarea de a ajunge la prietenii mei răniți. Îndepărtează orice egoism și lăcomie din viața mea. Vreau să fiu mâinile și picioarele Tale. Recunosc că nu pot face asta de unul singur. Așa că vă cer ajutorul. În numele lui Isus. Amin.

 

7. Dragostea prosperă atunci când o greșeală este iertată, dar stăruința asupra ei separă prietenii apropiați. – Proverbele 17:9 NLT

Părinte, știu că prietenii mei mă vor jigni. Cu toate acestea, încă mă chemi să merg în dragoste, să iert și să merg înainte. Mi se pare o provocare, mai ales când nu sunt vina mea. Te rog, ajută-mă să iert, Doamne. Învață-mă să las lucrurile să plece. Să-mi păzesc inima împotriva oricărei rădăcini de amărăciune. În numele lui Isus, mă rog. Amin.

 

8. Iubiți-vă unii pe alții cu afecțiune autentică și bucurați-vă să vă onorați reciproc. – Romani 12:10 NLT

Părinte, îți mulțumesc pentru dragostea pe care o reverse continuu în viața mea. Aceasta este o iubire pe care nu o merit. Pe măsură ce Îmi umpli viața cu prezența Ta, să Te împărtășesc prietenilor mei. Învață-mă să iubesc cu afecțiune autentică. Mă rog că mărturia mea îi va îndrepta către Tine, în timp ce ei privesc la viața mea și la felul în care mă comport. În numele lui Isus. Amin.

Sursa: K-Love.com

Cine este la conducere?

Îmi place să planific. Este reconfortant să simt că știu unde merg. Așa că mă pot raporta la Rebeca din pasajul biblic din Genesa 27,8 : Acum, fiule, ascultă sfatul meu și fă ce îți poruncesc. Ea trebuie să fi fost o planificatoare exceptională.

Imediat după ce a auzit despre intenția lui Isaac de a-l binecuvânta pe Esau în Geneza 27:1-5, ea a trasat o cale pentru ca Iacov să fie binecuvântat. Ea s-a gândit la toate, de la gustul mâncării la mirosul hainelor lui Iacov și la părul gâtului lui, totul pentru a-l înșela pe Isaac. Era atât de încrezătoare în succesul ei, încât chiar era dispusă să suporte un blestem dacă planul ei eșuează (Geneza 27:13).

Ce schimbare față de ultima dată când am auzit-o vorbind! În urmă cu doar câteva capitole, în Geneza 25, Rebeca era confuză și nesigură. Ea s-a apropiat de Dumnezeu pentru a-l întreba de ce i-a putut simți pe Iacov și Esau zbătându-se în pântecele ei și a primit răspunsul Lui că „cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr” (Geneza 25:23). Răspunsul lui Dumnezeu a fost probabil în mintea lui Rebeca când a plănuit să-l binecuvânteze pe Iacov, fiul ei mai mic. Dar când a auzit conversația lui Isaac cu Esau, ea nu s-a dus la Domnul să-l întrebe „de ce se întâmplă asta” așa cum a făcut atunci când era însărcinată (Geneza 25:22). În schimb, ea ia poruncit acum lui Iacov să se supună propriilor ei îndrumări (Geneza 27:8).

În Orientul Apropiat Antic, binecuvântarea finală a unui tată a determinat ceea ce fiii săi au moștenit și, ca moștenitor al lui Avraam, Isaac avea să transmită și binecuvântarea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam în Geneza 12:1-3. Pare logic că, dacă Esau avea de gând să-l slujească pe Iacov, atunci Iacov ar trebui să obțină binecuvântarea lui Isaac. Rebeca cunoștea finalul (Jacob avea o poziție superioară), dar și-a asumat cum. Ea a apucat de ceea ce credea că este necesar pentru planul lui Dumnezeu, nu l-a întrebat pe Dumnezeu cum dorea El să-l ridice pe Iacov.

Ca și creștini astăzi, cunoaștem sfârșitul final al vieții noastre și chiar al lumii în sine: Împărăția lui Dumnezeu va veni pe pământ (Matei 6:10). Dar, ca și Rebeca, presupunem cum? Este atât de ușor să urmărești metode lumești în încercarea de a-l „ajuta” pe Dumnezeu să-și stabilească Împărăția. Ne putem pune speranța în figuri politice despre care credem că sunt oameni evlavioși. Putem deveni obsedați să avem o platformă astfel încât să putem face auzit mesajul lui Dumnezeu.

În bisericile noastre locale, s-ar putea să ne concentrăm toate energiile asupra modului de a aduna resurse financiare pentru clădirile și slujirile de care credem că avem nevoie pentru a-L aduce pe Dumnezeu în comunitățile noastre. Toate aceste lucruri pot fi folosite pentru înaintarea Împărăției lui Dumnezeu… dar presupunem că acestea sunt singurele canale pe care Dumnezeu vrea să le folosească? Isus este clar: puterea lumească nu este despre ce este vorba în Împărăția Sa: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat, ca să nu fiu predat iudeilor. Dar împărăția Mea nu este din lume” (Ioan 18:36). Așa că, în loc să căutăm binecuvântarea, puterea, poziția sau bogăția pe care o considerăm necesare pentru împlinirea planului lui Dumnezeu, poate că ar fi mai bine să ne oprim și să întrebăm: Cum vrei Tu, Doamne, să construiești Împărăția Ta prin viața mea?

Poate că Dumnezeu dorește să ne folosească planurile și binecuvântările lumești pentru gloria Lui. Dar haideți să-L căutăm cu rugăciune înainte de a acționa, asigurându-ne că suntem conduși de El mai degrabă decât de presupunerile noastre.

Rugăciune: Doamne, uneori tind să-mi urmăresc propriile planuri pentru gloria Ta fără să întreb dacă se aliniază cu planurile Tale. Dar nu astăzi. Astăzi, Doamne, te întreb: Cum vrei să-ți construiești Împărăția prin viața mea? Lasă-mă să fiu ca Fiul Tău, Isus, care a făcut numai ceea ce a văzut pe Tatăl Său făcând și să mă conduci pe calea pe care Tu ai vrea să merg. În numele lui Isus, amin.

Sursa: app.first5.org

De ce avem nevoie de discernământ spiritual

Când vă confruntați cu o decizie care pare să aibă mai multe răspunsuri bune, bazați-vă pe Duhul Sfânt pentru îndrumare.

Filipeni 1:1-10

Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par. Aceasta este mantra multor cărți de mister și emisiuni TV, dar este și o atitudine înțeleaptă pentru viață. Mulți oameni iau decizii bazate pe sentimente sau judecă situațiile după ceea ce pare a fi ideal. Din fericire, Dumnezeu a dat fiecărui credincios un spirit de discernământ pentru a ne ajuta să stabilim ce este mai bun.

Gândiți-vă la câte decizii trebuie să luăm zilnic – alegeri despre familie, finanțe, muncă. Într-o lume perfectă, fiecare decizie ar avea o alegere corectă și incorectă. În realitate, însă, ceea ce pare corect nu este întotdeauna cel mai bun. Unele lucruri care nu sunt nici greșite, nici păcătoase pot fi încă în afara voinței lui Dumnezeu pentru noi.

Scriptura nu conține directive specifice despre fiecare scenariu de viață posibil. În schimb, este plin de principii stabilite prin predare directă sau, uneori, prin povești. Pe măsură ce creștem în maturitate spirituală, principiile biblice cuplate cu îndrumarea Duhului Sfânt ne ajută să facem judecăți evlavioase. (Vedea2 Petru 1:3 .)

Întrebarea nu este dacă o anumită alegere arată bine sau se simte corectă, ci dacă este voia lui Dumnezeu pentru acel moment al vieții noastre. Un spirit de discernământ este esențial pentru a trăi în voia Lui. Multe alegeri care se simt potrivite sunt de fapt contrare a ceea ce dorește Domnul. De aceea trebuie să evaluăm situațiile dintr-o perspectivă biblică și să cerem Duhului să ne călăuzească.

 Sursa: Intouch.org

Cuvântul Lui Dumnezeu transformă inima!

În creație vedem o mulțime de cuvinte imagini pe care Dumnezeu le folosește ca să descrie caracterul Său, adevărurile biblice și căile Lui miraculoase. Isus a folosit adesea natura ca să ilustreze Învățăturile Lui divine. Următoarea poveste cu insecte va interpreta esența temei Studiului Biblic în 5 zile – INIMA.

Imaginează-ți ca ești un copil care descoperă o omida pufoasa. Foarte entuziasmat, o iei și o pui într-un borcan pe care îl umpli cu bete și cu frunze. Te uiți absolut fascinat la corpul lui lunguieț.

Într-o dimineață observi că omida sta nemișcată pe un bat. Oprindu-te, vezi niște fire subțiri colorate încrucișate și înfășurate în jurul ei. Te întrebi ce se întâmplă. După câteva zile, curiozitatea ta se transforma în disperare, crezând că omida a murit. Apoi observi o mică gaura în coconul ei de mătase. Uitându-te mai îndeaproape, vezi ceva, care nu arată ca o omidă, încercând să iasă afara.

După un timp care pare nesfârșit, se întâmpla ceva neașteptat – apare un fluture frumos colorat! Desfaci borcanul cu grija și privești cum fluturele își ia zborul. Ești uimit, ce tocmai s-a întâmplat? Ani mai târziu stand la ora de biologie, înțelegi ca acea transformare magica a fost „metamorfoza”.

Procesul de metamorfoză este inspirația INIMA „Cuvântul lui Dumnezeu transformă Inimi”. „Oricine crede în Isus este o nouă creație. Vechiul mod de viață a murit, un nou fel de viață a început sa existe” 2 Corinteni 5:17.

Pe când citești, te gândești și urmezi Cuvântul lui Dumnezeu, în inima ta vei simți schimbări uimitoare, în paralel cu misterioasa transformare care are loc în interiorul unui cocon. Aceste schimbări adânc în interior se vor manifesta în viața ta zilnică, creând o prospețime la care nu ai visat niciodată. Vei deveni o nouă creație!

Citeste Scriptura zilnic, alimenteaza-o cu post si rugaciune si vei avea parte de multe binecuvantari si miracole in viata ta!

Sursa: Bible.com

O rugăciune de început de an

Scoate, Doamne, din viața mea, tot ce împiedică mântuirea mea.
Dorințe care mă îndepărtează de Tine.
Oameni care îmi taie calea mântuirii.
Ambiții care îmi tulbură sufletul.
Lupte care îmi fură pacea.
Scoate, Doamne, din viața mea, tot ce împiedică mântuirea Ta.
Să mă întristez după voia Duhului Sfânt și nu a lumii.
Să mă bucur în Duhul Sfânt și nu cu lumea
Să mă îngrijesc de suflet și să nu mă îngrijorez ca lumea.
Scoate, Doamne, din viața mea, tot ce împiedică mântuirea mea.
Să nu alerg după bani, ci să îmbogățesc pe cei lipsiți.
Să nu caut faima lumii, ci Tu să îmi știi numele.
Să nu risipesc timpul cu nimicuri, ci să adun pentru Împărăție.
Psalmii 119:123 “Mi se topesc ochii după mântuirea Ta şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă. “
 
Sursa: Pastor Florin Ianovici

8 rugăciuni pentru a-ți onora soția!

Tu și soțul tău te lupți vreodată să crezi ce e mai bun unul despre celălalt sau chiar să vorbești cu amabilitate unul cu celălalt? A-ți lua timp și energie pentru a-și construi soțul/soția poate fi o sarcină dificilă, mai ales dacă nu o simți. La urma urmei, voi doi sunteți amândoi oameni zdrobiți care încercați să trăiți în fiecare zi împreună. Este ușor să fii frustrat de soțul tău, mai ales de toate încercările și schimbările care au loc în viață. Cu toate acestea, Isus te va ajuta să-ți onorezi soțul și să-l iubești cu adevărat în timp ce cauți să-L plasezi în centrul căsătoriei tale. Iată opt rugăciuni care să te ajute și să te încurajeze în cinstea soției tale.

1. „Din moment ce nu mai sunt doi, ci unul, nimeni să nu despartă ceea ce Dumnezeu a unit împreună.” – Matei 19:6 NLT

Doamne, prin unirea noastră în Tine, eu și soția mea am devenit una. Vă rugăm să ne ajutați să ne amintim și să păstrăm acest adevăr, astfel încât să ne putem trata unii pe alții cu dragoste. Ajută-ne să lucrăm împreună mereu și să ne sprijinim pe Tine și unul pe altul în vremurile noastre de nevoie. În numele lui Isus, amin.

 

2. Fii mereu umil și blând. Aveți răbdare unul cu celălalt, ținând cont de greșelile celuilalt din cauza dragostei voastre. 3 Faceți toate eforturile pentru a vă păstra uniți în Duhul, legându-vă împreună cu pacea. – Efeseni 4:2-3 NLT

Doamne, nu este întotdeauna ușor să fii smerit, blând și răbdător în cadrul unei căsnicii, deoarece suntem imperfecți și adesea ne vom deranja unul celuilalt. Cu toate acestea, vă cer să ne dați fiecăruia puterea de a acționa cu bunăvoință și de a ierta repede. Chiar dacă suntem imperfecți, știm că Tu și toate căile Tale sunteți desăvârșiți, Doamne. În numele puternic al lui Isus, amin.

 

3. Nu lăsa niciodată loialitatea și bunătatea să te părăsească! Leagă-le în jurul gâtului, ca un reamintire. Scrie-le adânc în inima ta. – Proverbele 3:3 NLT

Iisuse, mă rog să-mi aduci în permanență aminte de loialitatea și bunătatea Ta față de mine. Vei fi mereu alături de mine, în timp ce mă străduiesc să am aceeași atitudine față de soțul meu. În această lume, este atât de ușor să pierzi atenția asupra importanței conexiunii relaționale. Doamne, Îți cer să ierți orice amărăciune pe care am avut-o față de soțul meu. Vă rog să-mi dați capacitatea de a păstra loialitatea și bunătatea în fruntea căsniciei mele. În numele Tău, amin.

 

4. Așa că încurajați-vă reciproc și construiți-vă unii pe alții, așa cum faceți deja. – 1 Tesaloniceni 5:11 NLT

Părinte, te rog, ajută-mă pe soția mea și cu mine să ne construim reciproc, așa cum ne spune Cuvântul Tău. Este ușor, în carnea noastră, să ne dărâmăm unii pe alții și să ne folosim defectele unul împotriva celuilalt ca arme, dar Tu ne chemi să muncim pentru a fi mai ca Tine în fiecare zi. Mă rog că fiecare dintre noi poate fi o încurajare pentru celălalt în momentele bune și rele ale căsniciei noastre, așa cum Tu ești întotdeauna o încurajare constantă pentru mine. În numele lui Isus, amin.

 

5. Iubiți-vă unii pe alții cu afecțiune autentică și bucurați-vă să vă onorați reciproc. – Romani 12:10 NLT

Doamne, Tu ne spui să ne iubim cu adevărat. Știu că dragostea adevărată vine de la Tine și numai de la Tine. Ne spui că dragostea este răbdătoare și bună, așa că te rog ajută-mă să fiu toate aceste lucruri pentru soțul meu. Ajută-mă să-mi onorez soțul într-un grad mai mare și să Te țin în centrul relației noastre. În numele sfânt al lui Isus, amin.

 

6. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dar dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu trăiește în noi, iar iubirea Lui este exprimată deplină în noi. – 1 Ioan 4:12 NLT

Doamne, Cuvântul Tău ne spune că „Dumnezeu este iubire”, iar căsătoria creștină este una dintre cele mai pure expresii ale iubirii de pe această parte a raiului. Fie ca noi și oamenii din jurul nostru să Te vedem în felul în care eu și soția mea ne iubim. Dă-ne capacitatea de a folosi această dragoste pentru a ne onora unul pe altul zilnic. Numai în numele Tău, amin.

 

7. Așa se explică de ce un bărbat își părăsește tatăl și mama și se alătură soției sale, iar cei doi sunt uniți într-una singură. – Geneza 2:24 NLT

Isus, soțul meu, și cu mine suntem uniți într-una singură prin instituția Ta sacră a căsătoriei. Uneori, este ușor să priviți căsătoria ca doar o uniune lumească, mai degrabă decât una sacră guvernată de Tine în mod direct. Vă rugăm să ne echipați pentru a putea onora atât uniunea noastră sacră în fața Ta, cât și uniunea noastră de către guvern. În numele lui Isus, mă rog, amin.

8. Doi oameni sunt mai bine decât unul, pentru că se pot ajuta reciproc să reușească. Dacă o persoană cade, cealaltă se poate întinde și poate ajuta. Dar cineva care cade singur are probleme. – Eclesiastul 4:9 NLT

Doamne, știu că Tu mi-ai dat soțul meu pentru ca noi să fim parteneri în această viață și să ne ajutăm unii pe alții atunci când unul dintre noi are nevoie. Mă rog să ne reamintești continuu de parteneriatul nostru prin Tine și să ne putem sprijini mereu unul pe altul și să fim mai buni împreună. Îți mulțumesc pentru credincioșia Ta și pentru un partener fidel cu care pot să-ți fac lucrarea bună. Mă rog toate aceste lucruri în numele lui Isus, amin.

 

Sursa: K-Love.com

Sezonul Colindelor la Joyful Radio

Cu bucurie vă anunțăm că suntem în sezonul colindelor de Joyful Radio!

În luna Decembrie sound-ul nostru aduce ascultătorilor un plus de bucurie și speranță prin colindele frumoase, românești și internaționale, materiale despre nașterea Domnului Isus, pregătite special pentru voi și emisiuni cu  aceiași tematică!

Vă invităm șă ascultați Joyful Radio și să spuneți și prietenilor voștri!

Împreună ducem vestea mântuirii până la marginile pământului!

Vă dorim audiție binecuvântată!

🥳🌲☃️🌟

Joyful Radio România 

www.joyfulradio.ro

Împlinirea în Dumnezeu: lecții de la George Müller

Mă trezesc înfometat în fiecare dimineață. Probabil și tu te simți la fel când te trezești.

Ne putem trezi sau nu cu stomacul gol, dar în adâncul sufletului nostru, avem o foame pentru ceva mai profund. Oricât de mult am încerca să ne satisfacem această foame și oricât am trăi în negare, Dumnezeu ne-a proiectat sufletele să flămânzească după El și să poată să se hrănească cu El.

Când ne trezim, dorim să ne hrănim. Unii se îndreaptă imediat spre micul dejun. Alții se lasă amăgiți chiar de un dispozitiv electronic. Unii se cuibăresc și încearcă să mai smulgă puțin din bucuria somnului. Cu toate acestea, foamea nu dispare. Și asta nu este o întâmplare. Dumnezeu ne-a creat pentru a începe fiecare nouă zi simțind această tânjire — ca o chemare de a ne întoarce din nou privirile către El.

Marea descoperire din 1841

În mult aclamata sa autobiografie, George Müller (1805-1898), care a îngrijit mai mult de zece mii de orfani în Anglia de-a lungul slujirii sale, povestește despre o descoperire care i-a schimbat viața, făcută în prima jumătate a anului 1841.

Într-o însemnare din jurnal, datată 7 mai, el surprinde descoperirea pe care a făcut-o în acea primăvară. Însemnarea este un paragraf lung de 1 500 de cuvinte care merită citite cu atenție și în mai multe rânduri.

De-a lungul anilor, am citit-o din nou și din nou și se pare că de fiecare dată am profitat și mai mult de ea. Perspectiva lui Müller s-a dovedit semnificativă în viața mea, aceasta mi-a schimbat viața. Când am recitit jurnalul zilele trecute, am observat mai multe aspecte distincte ale acestei lecții, care ar putea fi identificate și ordonate în beneficiul cititorilor de astăzi.

Pe scurt, marea descoperire a lui Müller a fost că „prima și cea mai importantă preocupare pe care ar trebui să o am zi de zi este ca sufletul meu să fie împlinit în Domnul.” Ce descoperire! Aproape orice altă datorie ar părea împovărătoare, dar „a fi împlinit”? Aceasta este o sarcină profund încurajatoare.

Müller reformulează ideea astfel: „Primul lucru de care trebuia să am grijă era… cum aș putea să-mi conduc sufletul către o stare de împlinire.” Descoperirea este situată în contextul altor lucruri care nu sunt chemarea principală nici a lui și nici a ta: „nu cât de mult aș putea sluji Domnului”, nu vestirea Evangheliei, nu dărnicia, nu mângâierea celor necăjiți, un astfel de om nu este un exemplu de copil al lui Dumnezeu. Niciuna dintre aceste chemări reale, esențiale, nu este „prima și cea mai importantă”. Niciuna dintre acestea nu este „primul lucru”. Cea mai importantă nu este „revărsarea”,ci mai întâi „umplerea”. Primul lucru: găsește-ți împlinirea în Dumnezeu. Găsește fericirea în El.

Ascultă strigătele sufletului tău și hrănește-l cu hrană autentică.

Dar apoi ne întrebăm: Cum? Cum ne conduce foamea la împlinire?

Hrănindu-ne din Dumnezeu

Müller aduce un răspuns susținând faptul că foamea devine împlinire pe măsură ce ne satisfacem sufletele goale umplându-le cu Dumnezeu — ceea ce implică un anumit tip de abordare a Lui. Noi venim să primim, nu să dăm. Multe satisfacții umane izvorăsc din diverse fapte și realizări. Altele vin din primirea de bunuri sau onoruri. Și altele vin prin consumul de mâncare și băutură. Printre aceste alte dorințe, Dumnezeu a făcut ca sufletele noastre să tânjească după un astfel de consum — să-L primească pe Dumnezeu ca mâncare, să ia, să mestece și să savureze. Și să-L primim ca băutură, să ne potolim setea și să ne bucurăm de satisfacție.

Astfel, Müller își clarifică lecția: „Primul lucru pe care copilul lui Dumnezeu trebuie să îl facă dimineață de dimineață este să obțină hrană pentru omul său interior.” El se inspiră atât din limbajul hranei, cât și din cel al înviorării (precum și din cel al „zidirii”). El se apropie de Dumnezeu, spune el, „de dragul obținerii hranei pentru propriul meu suflet” și, pe măsură ce zăbovește în prezența lui Dumnezeu, încearcă să „ îmi amintească faptul că hrana pentru propriul meu suflet este obiectul meditației mele”.

Apoi, ne-am putea întreba: Unde? Unde ne întoarcem pentru a găsi o astfel de hrană pentru sufletul nostru?

În Cuvântul Său

Acum reluăm o parte esențială a lecției. Müller spune că ani de zile obișnuia să se trezească și să treacă direct la rugăciune. Îi puteau lua zece minute sau chiar o jumătate de oră pentru a se concentra să se roage și a se conecta cu adevărat cu Dumnezeu. Apoi putea petrece „chiar și o oră pe genunchi”, înainte de a primi vreo „mângâiere, încurajare, smerire spirituală etc.”. Avea un scop corect: „să-mi găsesc împlinirea în Dumnezeu”. Avea o direcție corectă: „să vin să mă hrănesc din Dumnezeu”. Dar a greșit postura. Sau a greșit ordinea. Lecția pe care trebuia să o învețe era să vină mai întâi să audă, apoi să vorbească. Adică, mai întâi să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, apoi să se roage ca răspuns la acesta.

În Cuvântul lui Dumnezeu, „îl găsim pe Tatăl nostru vorbindu-ne, pentru a ne încuraja, pentru a ne mângâia, pentru a ne instrui, pentru a ne smeri, pentru a ne mustra”. Cuvântul lui Dumnezeu hrănește și întărește sufletul. Cuvântul Său conduce, oferă, avertizează, întărește. Apoi, în rugăciune, îi oferim lui Dumnezeu un răspuns pentru ceea ce ne-a vorbit din Cuvântul Său.

Prin meditație

În acest moment, am putea presupune că știm cum să primim Cuvântul lui Dumnezeu: pur și simplu îl citim. La urma urmei, asta este ceea ce faci cu un text scris, nu-i așa?

Müller mai are un cuvânt pentru noi, și s-ar putea să fie cel mai important: „nu simpla citire a Cuvântului lui Dumnezeu . . . ci luarea în considerare a ceea ce citim, meditarea asupra lui și punerea lui în aplicare”. Cu alte cuvinte, el își hrănește sufletul cu Cuvântul lui Dumnezeu prin ceea ce el și mulți alții au numit „meditație”.

Această meditație este un aspect crucial al lecției, iar pentru noi, aproape două secole mai târziu, ea a devenit din ce în ce mai mult o artă pierdută.

Prima mențiune a lui Müller despre „meditație” clarifică pentru noi ce fel de lectură înțelege el: „Cel mai important lucru pe care a trebuit să îl fac a fost să mă dedic citirii Cuvântului lui Dumnezeu și meditației asupra acestuia.” El precizează apoi că meditația se referă la starea inimii. Simpla lectură ar putea să ne umple cu o mulțime de informații, însă meditația urmărește să mângâie, să încurajeze, să mustre, să corecteze, să instruiască și să hrănească inima.

El revine pentru a explica din nou ce vrea să spună. „Meditarea asupra Cuvântului lui Dumnezeu” include „căutarea în fiecare verset, pentru a obține binecuvântare din el … o hrană pentru sufletul meu”. După ce am mestecat o îmbucătură și am savurat-o, „trec la următoarele cuvinte sau versete, transformându-le pe toate, pe măsură ce înaintez, în rugăciune pentru mine sau pentru alții, după cum Cuvântul poate duce la aceasta, dar păstrând mereu în fața mea faptul că hrana pentru propriul meu suflet este obiectul meditației mele”.

El revine încă o dată pentru a spune că se referă „nu la simpla citire a cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât acesta să treacă doar prin mintea noastră, la fel cum apa trece printr-o țeavă, ci să luăm în considerare ceea ce citim, să medităm asupra învățăturii și să o aplicăm inimii noastre.” Acesta poate fi cel mai mare ajutor pe care ni-l oferă cu privire la modul în care am putea să medităm și nu doar să citim.

Müller ar dori să încetinim, să luăm o pauză și să recitim, astfel încât să luăm în considerare ceea ce citim, să medităm și să aplicăm inimii noastre — adică nu numai vieții noastre practice, ci în primul rând persoanei noastre interioare, inimii noastre.

O astfel de receptare deliberată și afectivă a Cuvântului lui Dumnezeu ne conduce în mod natural la rugăciune.

Apoi rugăciunea

Acum, să nu credeți că Müller, în această lecție, evită sau marginalizează rugăciunea. Mai degrabă, punând rugăciunea la locul ei (ca răspuns la Cuvântul lui Dumnezeu), el o ajută să înflorească.

După ce am ascultat ce are Dumnezeu să ne transmită prin Cuvântul Său, am meditat la El, am meditat asupra Lui și L-am aplicat inimii mele, „vorbesc Tatălui meu și Prietenului meu … despre lucrurile pe care mi le-a adus înainte în Cuvântul Său prețios”. Meditația duce curând la un răspuns — de fapt, „s-a transformat aproape imediat mai mult sau mai puțin în rugăciune”. Momentul în care rugăciunea „poate fi realizată cel mai eficient este după ce omul interior a fost hrănit prin meditația asupra Cuvântului lui Dumnezeu”. Acum, după ce am auzit vocea Tatălui pătrunzându-ne sufletele, ne găsim capabili „să ne rugăm cu adevărat”, și astfel să comunicăm efectiv cu Dumnezeu.

Comuniunea cu Isus

Veți găsi în jurnalul lui Müller din 7 mai 1841 că „meditația și rugăciunea” sunt pentru el sinonime cu expresia „comuniune cu Dumnezeu”. A fi în comuniune cu Dumnezeu nu înseamnă doar a te adresa Lui în rugăciune și nici doar a asculta ce vrea să transmită în Cuvântul Său. Comuniunea implică atât vorbirea Lui, cât și a noastră. Aceasta este o relație Tată-copil. Dumnezeu vorbește mai întâi prin Cuvântul Său, iar noi primim cuvintele Sale, încântarea și ritmul neîngrădit care se potrivesc cuvântului Tatălui și Prietenului nostru divin. Apoi răspundem cu umilință, dar și cu îndrăzneală, adorându-L pe Dumnezeul nostru, mărturisindu-ne păcatele, mulțumindu-I pentru harul și mila Sa și făcând cereri pentru noi înșine, pentru cei dragi și chiar pentru cei care par a ne fi dușmani.

Această ascultare de Dumnezeu și răspuns la chemarea Lui, Müller o numește „comuniune experimentală, adică, trăită cu Domnul”. Cu „inima mea fiind hrănită de adevăr”, el este „adus în comuniune experimentală cu Dumnezeu” în meditație și rugăciune. Și nu numai cu Dumnezeu Tatăl, ci și cu Domnul Isus, Hristos cel înviat, așezat pe tronul cerului, care locuiește în noi prin Duhul Său și care se apropie pentru a se împărtăși cu noi prin Cuvântul Său și prin rugăciunea noastră.

Postfață

De mai multe ori, Müller pune în lumină faptul că o astfel de comuniune cu Dumnezeu nu este niciodată un mijloc de slujire și hrănire a altora, deși Dumnezeu le folosește uneori pentru asta. Astfel de mese de dimineață, savurate adânc în sufletul nostru, se pot dovedi a fi „hrană pentru alți credincioși”, dar nu acesta este scopul. Hrana pentru slujire nu este prima și principala treabă din fiecare zi, ci hrana pentru propriile noastre suflete. Scopul, și rugăciunea, este comuniunea satisfăcătoare pentru suflet cu Hristos cel înviat.

O astfel de abordare flămândă și hedonistă a fiecărei noi zile i-a schimbat viața lui Mueller. Și i-a oferit ajutorul și puterea, spune el, „de a trece în pace prin încercări mai profunde, în diverse moduri, decât am avut vreodată înainte”. Această abordare a fost semnificativă și pentru mine. Poate că va fi la fel și pentru tine. Așa cum exultă Mueller: „Ce mare diferență este atunci când sufletul este înviorat și împlinit încă din zorii dimineții!”

Sursa: Desiring God

Iertarea se învață în familie

Este dificil pentru mulți dintre noi să ne recunoaștem greșelile. Dar totuși, copiii noștri trebuie să învețe iertarea de la cele mai fragede vârste.

Este destul de dificil pentru un copil să recunoască faptul că a făcut ceva greșit. Natura umană ne împinge să ascundem greșeala sau să dăm vina pe altcineva (uneori poate fi și un animăluț ca de de exemplu un biet câine) sau să pretindă că nu știe despre ce este vorba. Cu toate acestea, o a doua parte urmează după ce ne-am dat seama cine este vinovatul. Cum îi putem învăța pe copii să își asume responsabilitatea pentru comportamentul lor negativ?

Învățarea copiilor să-și ceară iertare este esențială, deoarece îi ajută să-și dezvolte abilități sociale puternice, inteligență emoțională și un simț al responsabilității personale. Îi va ajuta să construiască legături personale semnificative în viitor.

Cu toate acestea, este și mai esențial să îi ajutăm pe copii să înțeleagă că orice faptă rea este un păcat împotriva Domnului. În 1 Ioan 1:9, aflăm: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire”. După cum spune versetul, ispășirea este fundamentul relațiilor personale cu Dumnezeu, deoarece păcătuim zilnic și trebuie să ne pocăim tot atât de des înaintea lui Dumnezeu. Atunci când ne prezentăm în mod regulat în fața lui Dumnezeu, iertarea devine un obicei pe care îl putem extinde și asupra altora.

Copiii ar trebui să își exprime regretul pentru faptele greșite. „Îmi pare rău” este un bun început, dar este mai bine să-i cerem copilului să spună în mod specific de ce îi pare rău: „Îmi pare rău că mi-am pierdut răbdarea și l-am împins pe fratele meu” este mult mai bine, deoarece copilul învață să fie mai specific cu privire la acțiunile sale și își asumă responsabilitatea pentru acestea. Asumarea responsabilității pentru comportamentul lor înseamnă că copiii sunt pregătiți să facă față consecințelor.

Fiica prietenei mele a împins din greșeală cana de pe masă, iar aceasta s-a spart. S-a uitat la mine și mi-a spus: „Cana s-a spart singură”. I-am spus: „Ei bine, poți spune adevărul că ai împins-o din greșeală de pe masă”. Ochii i s-au umplut de lacrimi și a repetat repede fraza mea.   Nu este nimic rău în accidente; cu toate acestea, a învăța să-și asume responsabilitatea chiar și pentru acele accidente neintenționate va da roade atunci când copiii vor deveni adolescenți.

Trebuie însă să fim blânzi și iubitori, astfel încât copiilor să nu le fie teamă să își recunoască greșelile sau micile derapaje. Mulți se tem de furia sau pedeapsa părinților. Cu toate acestea, lucrurile se întâmplă și este mult mai important pentru copii să fie sinceri. Trebuie să le arătăm încontinuu copiilor că prețuim onestitatea mai mult decât lucrurile stricate.

În sfârșit, dar cu siguranță nu în ultimul rând, iertarea începe cu noi – adulții. Așa cum El a ispășit pentru greșelile noastre, noi ar trebui să facem la fel, astfel încât iertarea să devină parte din cultura copiilor noștri.

Sursa: CNE.news

Dumnezeu înmulțește

Ieri ne-a vizitat un titan al credinței, fratele Lazăr Gog, care ne-a povestit ca pe vremea comunismului a inaugurat o Biserică nouă în Ploiești, iar la inaugurare a invitat un cor din Cluj. După slujba 17 persoane din cor au venit la masă la dumnealui, insă acest lucru nu era programat, ci au venit ad hoc pentru ca pierduse trenul. Sora Magdalena, sotia fratelui Lazar, mai avea doua farfurii de supa si sapte sarmale. Au anuntat barbatii ca vor servi cu ce au surorile, iar ei vor manca o franzela. Însa miracolul a facut că în timp ce punea în farfurii efectiv supa și sarmalele nu se mai terminau. Astfel au mancat toti si s-au saturat laudandu-L pe Domnul.
Am experimentat ceva de genul la priveghiul unui tată a 9 copii, care a murit subit la 37 de ani în urma unui AVC. Soția acestuia mai avea câteva felii de salam și cașcaval și câteva pâini, însă la priveghi au venit zeci de oameni. Dar când s-a apucat să facă sandviciuri efectiv acestea nu s-au mai terminat, am făcut pentru toată lumea și când au mâncat toți câte două trei sandviciuri ne-am uitat pe fundul ligheanului și tot mai erau câteva felii. Am fost martorul acestei minuni pentru ca am făcut sandviciurile împreună cu văduva și copilașii ei.
Dacă Hristos al nostru a înmulțit de mai multe ori peștii și pâinile, oare nu o poate face și azi prin noi, copiii Lui când e nevoie? Iată ce ne-a spus: “Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face” (Ioan 14:12-14). Am auzit zeci de mărturii ale unor credincioși care s-au trezit cu bani în cont să-și plătească datoriile după ce s-au rugat cu mare credință sau cum Dumnezeu a trimis la ușa lor “necunoscuți” cu fix ceea ce aveau nevoie. Credința în Hristos efectiv produce miracole inimaginabile. Tu de ce miracol ai nevoie? Crede și așteaptă ajutorul Domnului! Nu pierde timpul și nu te afunda în deznădejde, roagă-te cu credință chiar acum!
Cu prețuire,
Toni Berbece