Category: Motivationale

Politica, Evanghelia și valorile woke

Trăim vremuri incendiare. România s-a cocoțat pe un butoi cu pulbere. E gata să se auto detoneze. Datorită politicii din toate direcțiile se apasă pe brichetă. Anatemizările au devenit religie! Religie woke. Amicițiile de altădată au devenit vitriol. Unitatea e făcută cioburi. „Bellum omnium contra omnes!” (Război al tuturor împotriva tuturor)! Cine ne poate salva de explozie? Există o singură soluție: Scripturile. Evanghelia.

Politica se bazează pe manipulare. Arma ei preferată este demagogia. Minciuna propagă frica, împroșcarea cu noroi, utilizează fake-urile ca certitudini! Evanghelia se bazează pe Adevăr. E singur. E sigur. E cea mai puternică armă! Adevărul ne ține liberi!

Politica aprinde ură între semeni. Evanghelia aprinde iubire. Ea transformă chiar și dușmanii în prieteni. Politica divizează. Evanghelia unește! Politicile aduc uneori haos. Evanghelia aduce mereu ordine!

Politica distruge tot ce-i este rival. Evanghelia întinde chiar și vrăjmașului mâna! Politica acuză! Evanghelia iartă.

Politica e egolatrie: „interesul meu pus înainte de toate!” Evanghelia e generozitate: „aproapele meu mai presus decât mine însumi!”

Politica promovează ideologia unor grupuri de interes. Motoul ei e „apres nous le deluge!” („după noi, potopul!”). Evanghelia promovează interesele tuturor oamenilor! La Golgota e loc pentru toți! Politica ucide suflete! Evanghelia le înviază!

Politica distruge valori morale. Și naște valori woke. Evanghelia distruge kitsch-ul spiritual, nonvalorile. Păcatul! Politica driblează legile. Evanghelia le respectă conștiincioasă!

Politica produce oameni care să devină șefi. Evanghelia produce oameni care să slujească. Politica naște uneori monștrii, Evanghelia naște totdeauna sfinți! Politica folosește forța. Evanghelia folosește rugăciunea!

Politica și politicienii sunt trecători! Evanghelia și sfinții sunt veșnici! Are rost să ne suduim, să ne divizăm pentru „chestiuni” trecătoare?

Salvarea oricărei națiunii nu vine de la oameni! Nici de la bani. Și nici atât de la politică. Ci de la Hristos! Dacă tot facem politică ar trebui să fie făcută în jurul Lui. Unde Dumnezeu nu e, nimic nu e! Și totuși, am spus-o de nenumărate ori: „Dumnezeu există! Dar… NU în Politică!” Cine are urechi de auzit să audă!

PS: Războiul politic din România de astăzi nu este între un candidat și altul, între un partid și altele, între o ideologie și cealaltă. Nu e între USA și UE, nici între Rusia și Occident! E între globalism și conservatorism. Între valorile woke și valorile lui Hristos! Tu ce decizi ca să aperi?

Sursa: Nicolae Geantă

Recompensele noastre eterne

Dumnezeu vede și răsplătește fiecare act de ascultare față de El.

1 Corinteni 3:5-15

Te-ai gândit vreodată la Domnul ca răsplătitor? Scriptura ne spune că El onorează ceva la fel de simplu ca oferirea unui pahar cu apă rece (Matei 10:42 ) sau la fel de important ca moartea unui martir pentru Hristos. Nimic nu va fi trecut cu vederea de către Mântuitorul nostru iubitor.

În Matei 25:21 , vedem aceste recompense descrise ca laudă de la Dumnezeu, responsabilitate sporită în împărăție și împărtășire la bucuria lui Hristos. Scripturile vorbesc, de asemenea, despre câteva coroane pe care Dumnezeu le va da celor care au trăit cu credincioșie mai degrabă pentru Isus decât pentru ei înșiși. Cu cât am trăit mai ascultător pentru Mântuitorul, cu atât mai mare va fi capacitatea noastră de a reflecta slava Lui pentru toată veșnicia.

Cea mai mare răsplată a noastră va fi Domnul Însuși. Relația noastră cu El va fi absolut perfectă, fără să intervină vreodată niciun păcat între noi. Oricât de mult ne bucurăm de Domnul pe pământ, comunicarea cu El se va dovedi și mai bogată și mai satisfăcătoare în cer.

Ceea ce facem în această viață va determina, într-o mare măsură, modul în care Dumnezeu ne binecuvântează în viața viitoare. Dacă trăim pentru El acum, vom avea în cele din urmă privilegiul de a ne pune coroanele la picioarele Lui. Să trăim fiecare zi pe pământ ca o oportunitate de a investi pentru eternitate.

Sursa: Intocuh.org

Era digitala – Cea mai mare oportunitate a Bisericii

Am 62 de ani și am trăit vremurile în care răspândirea Evangheliei presupunea sacrificiu, riscuri și eforturi uriașe. Îmi amintesc cum predicile circulau prin viu grai sau transcrise cu grijă de iubitorii Cuvântului, cum Bibliile erau ascunse și distribuite cu frică, cum frații călătoreau ore întregi pentru a asculta o învățătură biblică sănătoasă. Astăzi, însă, trăim o revoluție: în câteva secunde, un mesaj ajunge la mii de oameni, Biblia este la îndemână în orice limbă, iar predicile pot fi ascultate oricând, din orice loc.

Este uimitor cum tehnologia a devenit un instrument puternic pentru Biserică. Internetul nu doar că ușurează comunicarea, ci extinde enorm impactul Evangheliei. Dacă înainte trebuia să fii prezent într-o biserică mare pentru a asculta un mesaj ziditor și puternic, acum îl poți accesa de oriunde. Dacă un frate dintr-un sat izolat trebuia să aștepte luni de zile pentru o slujbă specială, astăzi poate participa online la seminarii, conferințe și studii biblice în timp real.

Biserica are acum acces la un amvon global. Prin rețelele sociale, YouTube și podcasturi, mesajul poate ajunge la oameni care altfel n-ar intra niciodată într-o biserică. Vedem mărturii care schimbă vieți, predici care ating suflete, studii biblice care echipează credincioșii la un nivel fără precedent.

Dacă în trecut distribuirea unei cărți creștine dura luni sau ani, astăzi materialele de zidire spirituală sunt disponibile instantaneu, accesibile oricui, oriunde. Nu mai există bariere de distanță sau lipsă de resurse – avem totul la un click distanță.

Dumnezeu ne-a oferit această tehnologie. Nu este o întâmplare că trăim în această epocă. Este o oportunitate imensă pe care Biserica trebuie să o folosească din plin. Fie că este vorba de evanghelizare, învățătură sau părtășie, nu avem voie să ignorăm aceste resurse.

În loc să vedem tehnologia doar ca pe o distragere, trebuie să o transformăm într-o platformă pentru Împărăția lui Dumnezeu. Slujitorii trebuie să îmbrățișeze aceste mijloace de comunicare, să folosească internetul pentru a atinge suflete, pentru a răspândi adevărul și pentru a consolida comunitatea credincioșilor.

Când privesc în urmă și compar cu ceea ce avem astăzi, sunt copleșit de uimire și recunoștință. Dumnezeu ne-a dat un instrument puternic – depinde de noi cum îl folosim. Nu trebuie să înlocuim părtășia reală cu una virtuală, dar nici să refuzăm binecuvântările pe care le avem.

Biserica Domnului din România are acum șansa să ducă Evanghelia mai departe ca niciodată. Să nu irosim această oportunitate!

Sursa: Pastor Nelu Filip

Mergând în dragoste

Mântuirea ne eliberează să avem grijă de alții în același fel în care Hristos are grijă de noi.

Dragostea lui Hristos pentru noi

Unul dintre cele mai importante moduri prin care trebuie să-l imităm pe Tatăl nostru ceresc este să umblăm în dragoste. Cu toate acestea, deoarece conceptul nostru uman despre iubire este mult sub cel al Domnului, trebuie să căutăm să înțelegem cum arată dragostea Lui, așa cum este afișată în Fiul Său.

Iubirea lui Hristos este altruistă . El „s-a dat pe sine pentru noi” (Efeseni 5:2 ESV). Aceasta a început cu întruparea Sa când a părăsit gloriile cerului pentru a lua trup omenesc și a trăi pe acest pământ căzut printre oameni păcătoși. Dar iubirea Lui dezinteresată s-a aplecat și mai jos când El S-a smerit până la moartea pe cruce (Filipeni 2:6-8 ).
Dragostea Mântuitorului nostru oferă iertare . Isus Sa dat pe Sine însuși ca jertfă pentru păcatul nostru murind în locul nostru. Acum oricine crede în El și se încrede în moartea Lui ca plată pentru păcat primește o iertare deplină și o poziție neprihănită înaintea lui Dumnezeu sfânt.
Iubirea lui Isus este sacrificială . Deși mântuirea este un dar gratuit oferit nouă de harul lui Dumnezeu prin credință, l-a costat pe Salvator mai mult decât ne putem imagina. Pe cruce, El a devenit o jertfă pentru Dumnezeu, purtând mânia Tatălui Său până când fiecare păcat a fost pe deplin pedepsit. Deoarece Isus era Mielul fără păcat al lui Dumnezeu, dreptatea divină a fost pe deplin satisfăcută, iar moartea Sa a devenit o aromă parfumată pentru Tatăl Său, ceea ce înseamnă că ispășirea a fost completă și iertarea păcatelor a fost realizată.

Mintea noastră nu poate înțelege o asemenea iubire infinită, totuși ni se spune să umblăm în dragoste așa cum a făcut Hristos. Cum este posibil acest lucru? Trăim într-o lume căzută, ne confruntăm cu ispite și ne luptăm cu păcatul. În umanitatea și efortul nostru personal, nu avem capacitatea de a iubi ca Hristos. Cu toate acestea, pentru că suntem copiii iubiți ai lui Dumnezeu, dragostea Lui poate fi exprimată prin noi. El ne-a dat o nouă natură (sau sine), care este creată după asemănarea Lui în dreptate, sfințenie și adevăr (Efeseni 4:24 ). De asemenea, avem viața lui Hristos curgând prin noi în timp ce rămânem în El ( Ioan 15:5 ), iar Duhul Sfânt care sălășluiește în noi produce roada iubirii în inima noastră. Întreaga Treime este la lucru, oferindu-ne har, care ne eliberează pentru a merge în dragoste.

Dragostea noastră pentru alții

Iubirea asemănătoare lui Hristos nu se realizează prin a crea fervoare emoțională pentru cineva. Mai degrabă, dragostea Lui pentru noi a fost întotdeauna manifestată prin acțiune. El S-a golit pe Sine de drepturile și privilegiile Sale pentru a ne oferi ceea ce aveam cu disperare nevoie, dar niciodată nu am putut realiza singuri: mântuirea. Aceleași acțiuni de abnegație, iertare și sacrificiu ar trebui să devină evidente și în viața noastră atunci când mergem în dragoste.

Iubire dezinteresată . A fi centrat pe sine face parte din natura cărnii cu care ne-am născut, iar lupta pentru a depăși tiparele sale păcătoase continuă după mântuire. Cultura noastră nu ne face favoruri, deoarece promovează să ne punem pe noi înșine pe primul loc și să ne cerem drepturile. Cu toate acestea, iubirea asemănătoare lui Hristos pune interesele și nevoile altora pe primul loc și este dispusă să renunțe la drepturile noastre. Acesta este motivul pentru care Romani 14:13-15 spune că dacă lăsăm libertățile noastre să rănească un credincios, nu mai mergem după iubire.
Iubire Iertatoare . Această expresie a iubirii este poate cea mai dificilă pentru că în mintea noastră, cei care ne greșesc merită doar dreptate și răzbunare. Prin urmare, trebuie să ne amintim că și noi am fost nevrednici de iertarea lui Dumnezeu, dar Isus a murit pentru noi ca să putem fi iertați. După ce am primit o dragoste atât de mare, nu avem dreptul să refuzăm iertarea nimănui altcuiva.
Iubire sacrificială . Uneori, extinderea iubirii altora este costisitoare, mai ales dacă persoana nu este iubită sau abrazivă. De fapt, așa i-am apărut cu toții lui Dumnezeu înainte de mântuire, totuși El ne-a iubit când eram încă în această stare. Hristos Și-a dat viața pentru noi; nu ar trebui să fim dispuși să sacrificăm lucruri mai mici precum comoditatea, timpul sau preferințele personale în dragostea noastră pentru ceilalți?

Iubirea asemănătoare lui Hristos începe în mintea noastră pe măsură ce ajungem să cunoaștem și să credem dragostea pe care Dumnezeu o are pentru noi ( 1 Ioan 4:16 ). Dacă El nu ne-ar fi iubit mai întâi, nu am fi putut niciodată să avem grijă de alții ( 1 Ioan 4:19 ). Dar dragostea Lui rămâne acum în noi și, pe măsură ce depindem de El, curge prin viața noastră pentru a-i atinge pe cei din jurul nostru. Deși Domnul Însuși ne învață să iubim, trebuie să devenim imitatori ai lui Dumnezeu și să punem în practică căile Sale iubitoare în fiecare zi, până când acest lucru devine obiceiul – sau umblările – vieții noastre.

Dragostea lui Dumnezeu rămâne acum în noi și, pe măsură ce depindem de El, curge prin viața noastră pentru a-i atinge pe cei din jurul nostru.

Reflecta

Iubirea altora ca Isus pare un standard prea înalt pentru a fi atins? Deși nu vei reuși niciodată să o faci perfect, asta nu ar trebui să te împiedice să cauți să mergi în dragoste. Te oprești să te rogi pentru că nu poți face asta fără cusur? Dacă spui o minciună, renunți la onestitate și te predai înșelăciunii? Desigur că nu! Umblând în dragostea lui Hristos se învață prin practică și dependență de Domnul. De fiecare dată când acționați în interesul unei alte persoane, în loc să cedeți egoismului, ușurinței sau comoditatii, îl imități pe Dumnezeu și creșteți în dragoste.

Roagă-te

Tată Ceresc, Îți mulțumesc pentru dragostea Ta uimitoare prin trimiterea pe Fiul Tău ca Mântuitor al meu. Din moment ce dragostea Ta a fost revărsată în inima mea prin Duhul Sfânt (Romani 5:5 ), fă-mă să cresc și să abund în dragoste pentru alții, conform voinței Ta ( 1 Tesaloniceni 3:12 ). În numele lui Isus. Amin!

Meditatie

Practica

Pavel le-a explicat tesalonicenilor că ei au fost învățați de Dumnezeu Însuși să se iubească unii pe alții; apoi, după ce i-a lăudat pentru că practicau dragostea față de semenii de credință, el i-a îndemnat „să exceleze și mai mult” ( 1 Tesaloniceni 4:9-10 ). Aceasta ar trebui să fie și ambiția noastră. Primul pas este să recunoaștem când suntem tentați să răspundem egoist, să ne păstrăm ranchiună sau să insistăm asupra drepturilor, confortului sau privilegiilor noastre. Odată ce ne vedem neajunsurile, ar trebui să-i cerem lui Dumnezeu să ne împuternicească să renunțăm la tendințele noastre egoiste, astfel încât iubirea Lui să poată curge liber prin noi către alții.

Sursa: Charles F. Stanley

Simbolul Iubirii Supreme

Ioan 10:17-18

Mulți dintre noi expunem cruci în casa noastră sau le purtăm la gât. Dar ți-ai luat vreodată un moment pentru a înțelege pe deplin profunzimea iubirii pe care o reprezintă?

Crucea a fost, fără îndoială, una dintre cele mai rușinoase și dureroase metode de execuție din istorie. Răstignirea începea de obicei cu soldații care îl biciuiau pe criminal cu trei snururi de piele, fiecare conținând o bucată de os sau metal încorporat care sfâșia carnea în panglici. Soldații au bătut apoi un cui lung în mâini sau încheieturi; un alt cui a fost băgat prin glezne. Ridicând crucea, călăii o aruncau apoi într-o gaură din pământ. Pentru a putea respira, condamnatul a fost nevoit să împingă în sus gleznele însângerate.

Isus a fost pe deplin Dumnezeu, dar El a fost și pe deplin om. El a experimentat întreaga agonie fizică a acestei brutalități și a simțit, de asemenea, angoasa emoțională și spirituală. Cel mai rău dintre toate, când Mântuitorul a luat asupra Sa păcatul nostru, Tatăl și-a întors fața, lăsând pe Fiul singur în suferința Sa (Matei 27:46 ;2 Corinteni 5:21 ). Cu toate acestea, Isus nu Sa văzut pe Sine ca o victimă; El și-a oferit de bunăvoie sângele în numele nostru și l-a considerat o bucurie (Evrei 12:2 ). Nu există dragoste mai mare.

Luați în considerare tot ce a îndurat Isus pe cruce de dragul vostru și mulțumiți-I pentru iubirea Lui nemărginită.

Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 1 Ioan 4:1

Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. 1 Ioan 4:19

Sursa: Intouch.org

Trăiește prin ascultare, nu prin emoție

„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat… plăcut de privit și… de dorit.” Geneza 3:6

Emoțiile au un ton pe care îl numim „sentiment”. Iar tonul sentimentului este foarte puternic. Cei mai mulți dintre noi realizează cum ne simțim. Luăm decizii conduși de sentimente. Relațiile sunt stabilite sau deteriorate din cauza sentimentelor. Văzând ceea ce se simțea bine, plăcut și de dorit a condus-o pe Eva la neascultare. Biblia nu spune că i-a fost foame; altfel, ea ar fi mâncat din toți ceilalți copaci din grădina Edenului. Drama emoțională în prima femeie, a deschis ușa dramei emoționale în noi toți. Deci, este genetic.

Și emoțiile necesită satisfacție: furia, rănirea și dragostea vor să fie satisfăcute. Dacă nu ne stăpânim pe noi înșine, trăim în drama emoțiilor stricate.

A fi un creștin născut din nou ale cărui emoții nu au fost atinse de Dumnezeu este un stil de viață insuficient. Dumnezeu trebuie să facă în noi o lucrare numită „transformare” (vezi Romani 12:1-2). Emoțiile trebuie reînnoite, astfel încât ura să se transforme în iubire, blestemul în binecuvântare, resentimente în iertare, mânia în pace și greutatea în laudă. Transformați de Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Său, suntem eliberați de drama și haosul pe care emoțiile noastre le pot produce.

Când suntem mânați de emoțiile noastre, vrem o mentalitate de „simțire bine”. Dar Eva ne învață că mentalitatea de a te simți bine este un motivator teribil și ne duce la necazuri.

Viețile noastre trebuie să fie motivate de Duhul Sfânt, iar motivația Lui nu este doar de a crea sentimente bune; Scopul lui este de a produce ascultare. Ascultarea va depăși întotdeauna emoția, iar ascultarea va satisface întotdeauna într-un mod în care emoțiile nu le vor putea niciodată.

Sursa: ucb.co.uk

Dumnezeu ne dă putere să iubim dezinteresat

Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău și lipiți-vă tare de bine. Romani 12:9

Aproape fiecare creștin cu care vorbiți știe ce este Marea Poruncă și chiar vă poate indica unde se găsește în Biblie. De asemenea, aproape toată lumea știe că iubirea este cea mai semnificativă virtute creștină. Dar de ce au alții sentimentul că dragostea noastră nu este reală?

Romani este una dintre cărțile mele preferate din Biblie, nu numai datorită adevărurilor teologice bogate pe care le prezintă, ci și pentru că ne învață cum putem aplica aceste adevăruri în termeni practici. Pentru mine, cunoașterea este bună, dar dacă nu beneficiază altcineva de pe urma ei, cunoașterea nu înseamnă nimic.

Această secțiune din Romani 12 este o listă scurtă de aplicații practice ale învățăturilor pe care le-a împărtășit în primele 11 capitole. În pasajele anterioare, Pavel a vorbit despre darurile spirituale și despre necesitatea folosirii lor pentru zidirea bisericii. Cu alte cuvinte, apostolul a discutat despre „ce” și „de ce”. În pasajul următor, el prezintă „cum”.

Prima poruncă a lui Pavel este ca iubirea să fie autentică. El folosește cuvântul grecesc „agape” pentru a descrie tipul de dragoste pe care creștinii ar trebui să o demonstreze altora. Acest concept era rar în cultura romană. De fapt, a fost chiar disprețuit și văzut ca un semn de slăbiciune. Romanii se mândreau cu înțelepciunea lor lumească și cu puterea lor brută și nu s-a cunoscut niciodată că îmbrățișează smerenia sau iubirea dezinteresată.

Dragostea agape se învârte în jurul bunăstării celorlalți, până la punctul de a-și sacrifica confortul, comoditatea și viața. Ioan a spus că „Dumnezeu este dragoste și cel ce rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu” (1 Ioan 4:16). Întregul mesaj atât al Vechiului, cât și al Noului Testament reflectă dragostea nemerită a lui Dumnezeu pentru păcătoșii nenorociți ca tine și mine și El dorește ca noi să extindem același tip de iubire și altora, chiar și oamenilor care par greu de iubit.

Sinceritatea iubirii agape nu poate fi exprimată decât prin ajutorul Duhului Sfânt. El ne permite să iubim pur și sincer (greacă anypokritos), ceea ce înseamnă „fără ipocrizie”. În timp ce alții își pot simula dragostea, iubirea care vine de la Dumnezeu este reală și fără motive rele.

Dragostea este atât de esențială încât fără ea, chiar și cea mai înzestrată persoană din punct de vedere spiritual este lipsită de rod și nu este placută lui Dumnezeu. Deși este adevărat că ar trebui să ne recunoaștem darurile și să le folosim, dacă nu reușim să aplicăm dragostea în exercițiul nostru de daruri, devenim lipsiți de inimă și necreștini.

Pavel continuă, spunând că credincioșii trebuie să urască (deteste) răul. Cuvântul „detestă” provine dintr-un cuvânt grecesc care descrie o antipatie puternică pentru ceva. Obiectul acestei antipatii sau uri intense nu sunt oamenii, ci răul (păcatul). Datorită naturii noastre căzute, găsim o provocare să urâm păcatul. În schimb, îl urâm pe păcătos. De aceea suntem plini de furie, ură și dorință de răzbunare. Dar nu ar trebui să lăsăm răul să se strecoare în inimile noastre. În schimb, ar trebui să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne calibreze mintea conform voinței Sale perfecte (Romani 12:2).

În cele din urmă, Pavel le poruncește sfinților să se agațe de ceea ce este bine. Isus a spus: „Numai Dumnezeu este bun”. Nu putem noi numi ce este bine și ce este rău; Dumnezeu face acest lucru. Din acest motiv, este necesar să ne cufundăm în Cuvântul lui Dumnezeu și să fim de acord cu ceea ce spune Dumnezeu despre bine și rău. Standardele lui sunt perfecte și neschimbate. El stabilește regulile, noi le urmăm.

Poruncile rapide ale lui Pavel pot părea simple, dar sunt imposibil de îndeplinit fără împuternicirea Duhului Sfânt, care lucrează în noi, nu numai dăruindu-ne daruri spirituale, ci și producând roadele Sale în noi, dintre care iubirea este prima si în primul rând.

Dragostea ta pentru ceilalți este autentică? Urăști răul? Te ții ferm de ceea ce este bine?

Urmează-L, urmărește-L pe Salvator astăzi!

Sursa: cecillakechristianfellowship.com

8 rugăciuni pentru a fi un prieten bun

Cu toții tânjim după conexiune. Cu toții tânjim la o prietenie care să fie un loc sigur pentru a procesa ceea ce ne confruntăm. Viața devine grea și avem nevoie unul de celălalt. Așa că există un dor de un prieten bun. Sănătatea noastră depinde de asta. Cu toate acestea, nu suntem pregătiți pentru izolare, deoarece oamenii înfloresc în comunitate. Mai exact, avem nevoie de prieteni care să ne rămână aproape în momentele bune și în cele grele. Așadar, iată opt rugăciuni pentru a vă ajuta să vă concentrați pe a fi genul de prieten pe care îl doriți.

1. Așa că încurajați-vă unii pe alții și construiți-vă unii pe alții, așa cum faceți deja. – 1 Tesaloniceni 5:11 NLT

Părinte, mă rog ca cuvintele mele să fie folosite pentru a-mi construi prietenii, nu pentru a-i dărâma. Fie ca cuvintele mele să-i ridice și să-i încurajeze pe cei de care mă înconjesc. Cuvântul Tău ne spune că viața și moartea sunt în puterea limbii. Învață-mă să vorbesc viața. Îmi doresc să fiu un încurajator, ridicându-mi mereu prietenii și numind trăsăturile puternice pe care le observ. Cer ajutor, crezând că Tu mă vei conduce. În numele lui Isus. Amin.

2. Un prieten este întotdeauna loial, iar un frate se naște pentru a ajuta la nevoie. – Proverbele 17:17 NLT

Doamne, învață-mă să fiu loial prietenilor mei. Esti cel mai excelent exemplu al meu, nu pleci niciodata si mergi mereu langa mine indiferent de anotimp cu care ma confrunt. În momente de nevoie, să ofer o prezență calmă prietenilor mei. Învață-mă să ascult cu atenție nevoile lor. Dă-mi harul să răspund într-un mod asemănător lui Hristos. Fie ca ei să Te vadă în mine. Mă rog asta în numele Tău. Amin.

3. Nu vă lăsați păcăliți de cei care spun astfel de lucruri, căci „societatea proastă corupă caracterul bun”. – 1 Corinteni 15:33 NLT

Părinte, mă rog pentru discernământ pentru a-mi alege prietenii cu înțelepciune. Dă-mi ochi să văd prieteni care vor merge alături de mine prin anotimpurile bune și dificile ale vieții. Înconjoară-mă de cei care mă vor provoca și mă vor încuraja să devin persoana la care m-ai chemat să fiu. Învață-mă să fiu un prieten marcat de compasiune și iubire. Modelează-mă după chipul Fiului Tău. În numele lui Isus, mă rog. Amin.

4. Luați în considerare greșelile celuilalt și iertați pe oricine vă jignește. Amintește-ți, Domnul te-a iertat, așa că trebuie să-i ierți pe alții. – Coloseni 3:13 NLT

Părinte, Îți mulțumesc că ai extins iertarea în viața mea. Nu merit harul pe care mi-l dai în fiecare zi. În același mod, învață-mă să ofer harul și iertarea pe care le-am primit. În momentele în care sunt jignit, să renunț la ofensă, să merg înainte și să merg îndrăgostit. În numele lui Isus, mă rog. Amin.

5. Doi oameni sunt mai buni decât unul, pentru că se pot ajuta reciproc să reușească. – Eclesiastul 4:9 NLT

Părinte, m-ai chemat să înfloresc și să reușesc în comunitate, nu la izolare. Fie ca eu să văd valoarea celor pe care i-ai pus în viața mea. Învață-mă să-i las pe alții să lupte cu mine, să nu fiu singur în vremuri grele. Îți mulțumesc pentru darul prieteniei. Arată-mi ce înseamnă să fii un prieten care îi ajută pe alții să reușească. Tată, Tu l-ai jertfit pe Fiul Tău pentru a plăti datoria pentru păcatele mele. Învață-mă să trăiesc o viață de sacrificiu în timp ce îmi construiesc prieteniile. În numele lui Isus, mă rog. Amin.

6. Dacă o persoană cade, cealaltă poate întinde mâna și poate ajuta. Dar cineva care cade singur are mari probleme. – Eclesiastul 4:10 NLT

Tată Ceresc, învață-mă să răspund când văd un prieten la nevoie. M-ai chemat să-i slujesc pe cei din jurul meu. Doamne, Tu ai fost ajutorul meu, un ajutor mereu prezent în vremuri de nevoie. Fie ca să văd valoarea de a ajunge la prietenii mei răniți. Îndepărtează orice egoism și lăcomie din viața mea. Vreau să fiu mâinile și picioarele Tale. Recunosc că nu pot face asta de unul singur. Așa că vă cer ajutorul. În numele lui Isus. Amin.

7. Dragostea prosperă atunci când o greșeală este iertată, dar stăruința asupra ei separă prietenii apropiați. – Proverbele 17:9 NLT

Părinte, știu că prietenii mei mă vor jigni. Cu toate acestea, încă mă chemi să merg în dragoste, să iert și să merg înainte. Mi se pare o provocare, mai ales când nu sunt vina mea. Te rog, ajută-mă să iert, Doamne. Învață-mă să las lucrurile să plece. Să-mi păzesc inima împotriva oricărei rădăcini de amărăciune. În numele lui Isus, mă rog. Amin.

8. Iubiți-vă unii pe alții cu afecțiune autentică și bucurați-vă să vă onorați reciproc. – Romani 12:10 NLT

Părinte, îți mulțumesc pentru dragostea pe care o reverse continuu în viața mea. Aceasta este o iubire pe care nu o merit. Pe măsură ce Îmi umpli viața cu prezența Ta, să Te împărtășesc prietenilor mei. Învață-mă să iubesc cu afecțiune autentică. Mă rog că mărturia mea îi va îndrepta către Tine, în timp ce ei privesc la viața mea și la felul în care mă comport. În numele lui Isus. Amin.

Sursa: K-Love.com

Cine este la conducere?

Îmi place să planific. Este reconfortant să simt că știu unde merg. Așa că mă pot raporta la Rebeca din pasajul biblic din Genesa 27,8 : Acum, fiule, ascultă sfatul meu și fă ce îți poruncesc. Ea trebuie să fi fost o planificatoare exceptională.

Imediat după ce a auzit despre intenția lui Isaac de a-l binecuvânta pe Esau în Geneza 27:1-5, ea a trasat o cale pentru ca Iacov să fie binecuvântat. Ea s-a gândit la toate, de la gustul mâncării la mirosul hainelor lui Iacov și la părul gâtului lui, totul pentru a-l înșela pe Isaac. Era atât de încrezătoare în succesul ei, încât chiar era dispusă să suporte un blestem dacă planul ei eșuează (Geneza 27:13).

Ce schimbare față de ultima dată când am auzit-o vorbind! În urmă cu doar câteva capitole, în Geneza 25, Rebeca era confuză și nesigură. Ea s-a apropiat de Dumnezeu pentru a-l întreba de ce i-a putut simți pe Iacov și Esau zbătându-se în pântecele ei și a primit răspunsul Lui că „cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr” (Geneza 25:23). Răspunsul lui Dumnezeu a fost probabil în mintea lui Rebeca când a plănuit să-l binecuvânteze pe Iacov, fiul ei mai mic. Dar când a auzit conversația lui Isaac cu Esau, ea nu s-a dus la Domnul să-l întrebe „de ce se întâmplă asta” așa cum a făcut atunci când era însărcinată (Geneza 25:22). În schimb, ea ia poruncit acum lui Iacov să se supună propriilor ei îndrumări (Geneza 27:8).

În Orientul Apropiat Antic, binecuvântarea finală a unui tată a determinat ceea ce fiii săi au moștenit și, ca moștenitor al lui Avraam, Isaac avea să transmită și binecuvântarea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam în Geneza 12:1-3. Pare logic că, dacă Esau avea de gând să-l slujească pe Iacov, atunci Iacov ar trebui să obțină binecuvântarea lui Isaac. Rebeca cunoștea finalul (Jacob avea o poziție superioară), dar și-a asumat cum. Ea a apucat de ceea ce credea că este necesar pentru planul lui Dumnezeu, nu l-a întrebat pe Dumnezeu cum dorea El să-l ridice pe Iacov.

Ca și creștini astăzi, cunoaștem sfârșitul final al vieții noastre și chiar al lumii în sine: Împărăția lui Dumnezeu va veni pe pământ (Matei 6:10). Dar, ca și Rebeca, presupunem cum? Este atât de ușor să urmărești metode lumești în încercarea de a-l „ajuta” pe Dumnezeu să-și stabilească Împărăția. Ne putem pune speranța în figuri politice despre care credem că sunt oameni evlavioși. Putem deveni obsedați să avem o platformă astfel încât să putem face auzit mesajul lui Dumnezeu.

În bisericile noastre locale, s-ar putea să ne concentrăm toate energiile asupra modului de a aduna resurse financiare pentru clădirile și slujirile de care credem că avem nevoie pentru a-L aduce pe Dumnezeu în comunitățile noastre. Toate aceste lucruri pot fi folosite pentru înaintarea Împărăției lui Dumnezeu… dar presupunem că acestea sunt singurele canale pe care Dumnezeu vrea să le folosească? Isus este clar: puterea lumească nu este despre ce este vorba în Împărăția Sa: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat, ca să nu fiu predat iudeilor. Dar împărăția Mea nu este din lume” (Ioan 18:36). Așa că, în loc să căutăm binecuvântarea, puterea, poziția sau bogăția pe care o considerăm necesare pentru împlinirea planului lui Dumnezeu, poate că ar fi mai bine să ne oprim și să întrebăm: Cum vrei Tu, Doamne, să construiești Împărăția Ta prin viața mea?

Poate că Dumnezeu dorește să ne folosească planurile și binecuvântările lumești pentru gloria Lui. Dar haideți să-L căutăm cu rugăciune înainte de a acționa, asigurându-ne că suntem conduși de El mai degrabă decât de presupunerile noastre.

Rugăciune: Doamne, uneori tind să-mi urmăresc propriile planuri pentru gloria Ta fără să întreb dacă se aliniază cu planurile Tale. Dar nu astăzi. Astăzi, Doamne, te întreb: Cum vrei să-ți construiești Împărăția prin viața mea? Lasă-mă să fiu ca Fiul Tău, Isus, care a făcut numai ceea ce a văzut pe Tatăl Său făcând și să mă conduci pe calea pe care Tu ai vrea să merg. În numele lui Isus, amin.

Sursa: app.first5.org

De ce avem nevoie de discernământ spiritual

Când vă confruntați cu o decizie care pare să aibă mai multe răspunsuri bune, bazați-vă pe Duhul Sfânt pentru îndrumare.

Filipeni 1:1-10

Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par. Aceasta este mantra multor cărți de mister și emisiuni TV, dar este și o atitudine înțeleaptă pentru viață. Mulți oameni iau decizii bazate pe sentimente sau judecă situațiile după ceea ce pare a fi ideal. Din fericire, Dumnezeu a dat fiecărui credincios un spirit de discernământ pentru a ne ajuta să stabilim ce este mai bun.

Gândiți-vă la câte decizii trebuie să luăm zilnic – alegeri despre familie, finanțe, muncă. Într-o lume perfectă, fiecare decizie ar avea o alegere corectă și incorectă. În realitate, însă, ceea ce pare corect nu este întotdeauna cel mai bun. Unele lucruri care nu sunt nici greșite, nici păcătoase pot fi încă în afara voinței lui Dumnezeu pentru noi.

Scriptura nu conține directive specifice despre fiecare scenariu de viață posibil. În schimb, este plin de principii stabilite prin predare directă sau, uneori, prin povești. Pe măsură ce creștem în maturitate spirituală, principiile biblice cuplate cu îndrumarea Duhului Sfânt ne ajută să facem judecăți evlavioase. (Vedea2 Petru 1:3 .)

Întrebarea nu este dacă o anumită alegere arată bine sau se simte corectă, ci dacă este voia lui Dumnezeu pentru acel moment al vieții noastre. Un spirit de discernământ este esențial pentru a trăi în voia Lui. Multe alegeri care se simt potrivite sunt de fapt contrare a ceea ce dorește Domnul. De aceea trebuie să evaluăm situațiile dintr-o perspectivă biblică și să cerem Duhului să ne călăuzească.