Mama a plecat acasă.
Și odată cu plecarea ei, Dumnezeu m-a dus într-un loc al tăcerii.
Un loc unde nu se mai slujește cu mâinile, ci cu inima frântă.
Am înțeles că există anotimpuri în care nu ți se cere să faci, ci să stai înaintea Lui exact așa cum ești și să fi sincer.
Oricum Dumnezeu nu e impresionat de activitate, ci de sinceritate.
Oamenii judecă atât de ușor ce nu înțeleg.
Trag concluzii din absențe, nu din motive.
Dar viața nu e la fel pentru toți și nu începe de la aceeași linie.
Unii duc pierderi care le schimbă mersul, vocea, ritmul.
Nu vei înțelege asta până nu pierzi pe cineva care era acasă,sprijin, totul…
Mama nu mai e aici, dar prin plecarea ei am învățat să-L caut pe Dumnezeu altfel. Mai încet. Mai adânc. Mai simplu.
Și chiar dacă nu toți înțeleg drumul acesta, știu că El îl cunoaște. Iar asta îmi ajunge.
Sursa: Facebook Tavi Colu
play_arrow
Postează un comentariu (0)