Unde duc vorbele tale?

Dacă ai putea să construiești o cale din cuvintele tale, cam cum crezi că ar arăta? Ar fi plină de culoare și înmiresmată, pe alocuri acoperită de umbrele plăcute și răcoroase ale copacilor la umbra cărora se pot adăposti cei însetați și arși de arșiță sau ar fi rece, lipsită de lumină și plină de capcane bine ascunse, în care sufletul neinițiat s-ar putea prinde și rămâne blocat pentru lungi perioade de timp? Oare această cale ar atrage trecătorul grăbit sau ar fi ocolită din cauza nesiguranței și a obscurității? Dacă un om ar căuta o cale de ieșire dintr-un întuneric obscur al vieții, ar găsi oare un drum, o lumină prin calea cuvintelor tale?

Vorbele tale ar putea fi o punte peste apa învolburată și imposibil de trecut din viața cuiva? Ar putea fi o sursă de odihnă și o sursă de trecere de la un mal la altul pentru sufletul obosit și răscolit de șuierăturile atâtor nave care trec prin portul vieții sale?

Viața și moartea sunt în puterea limbii spune înțeleptul Solomon în Cartea Proverbelor. Cât ești oare de conștient de valoarea fiecărui cuvânt pe care îl folosești pentru a clădi această cale , cât ești oare de conștient că vorbele tale duc la soluționarea sau agravarea problemelor, la binecuvântare sau blestem, la viață sau la moarte?

Adevărata neprihănire duce la viață… Proverbe 11:19a

Tot în Cartea Proverbelor ni se mai spune și faptul că Rodul celui neprihănit este un pom de viață, și cel înțelept câștigă suflete. Proverbe 11:30. Câte suflete au câștigat cuvintele tale până azi? Și aici nu ne referim la acea salvarea mântuitoare, pe care doar Isus Hristos o poate face, aici ne referim la salvarea de propriul iad pe care îl trăiește un suflet, sau iadul provocat de vorbele și acțiunile altora!

Încă o dată, ești tu oare conștient că vorbele tale pot câștiga sau pierde suflete? Un om îi aparține în primul rand lui Dumnezeu, apoi sie însuși iar în cele din urmă, în măsura în care este normal și sănătos, și altora. De multe ori viața schimbă aceasta ordine, fie prin propriile greșeli, fie prin dramele pricinuite de alții și omul nu îi mai aparține, cum s-ar cuveni, lui Dumnezeu ci diavolului, nu-și mai aprtine sieși ci este condus de alții. Ești tu oare, cititorule drag, conștient de faptul că vorbele tale pot constitui o cale de salvare pentru astfel de suflete? Ești tu oare conștient că nu există teren neutru pentru cuvintele tale, ci ele fie afundă în întuneric, fie scot la lumină?

Uneori, cuvântul, pentru a constitui o cale fermă și sigură, poate părea lipsit de blândețe și plin de ferocitate, de cruzime. Dar oare adevărata blândețe nu este de fapt și fermă? oare adevărata atenție la sufletele celor din jur nu este plină de adevăr și de lumină? oare adevărata dragoste nu smulge sufletul, care este în pericol, din gura iadului când acesta se îndreaptă cu nonșalanta într-acolo?

Sunt atâtea suflete deznădăjduite în jurul nostru, atâtea suflete dezorientate…două categorii de oameni care necesită o atenție aparte. Ce anume crezi că provoacă vorbele tale în viața unor astfel de oameni? Poate ești și tu unul dintre ei sau ai fost la un momentdat în viață, fie într-un fel fie în altul. Oprește-te și gândește-te câtă nevoie de atenție are sufletul tău în ceea ce privește mânuirea cuvintelor de către cei din jurul tău, oprește-te și apoi gândește, faci tu la fel pentru ceilalți? Mângâie, alină, orientează în direcția bună, cuvintele tale? Sau doar taie, cauzează rana și o lasă deschisă, sângerândă iar drumețul ostenit este lăsat în pericol de moarte pe marginea căii sumbre și întortocheate a cuvintelor tale? Nu lăsa un suflet dezorientat, nu împinge la o deznădejde și mai mare sufletul care se zbate între viața și moartea speranței!

Iar atunci când vorbele tale, asumate și călăuzite de Tatăl, sunt o cale de viață și lumină, o cale înmiresmată și plină de culoare, pe alocuri acoperită de umbrele plăcute și răcoroase ale copacilor la umbra cărora se pot adăposti cei însetați și arși de arșiță, adu-ți aminte că Dumnezeu ce a promis, împlinește, iar versetul următor să îți fie sprijin și mângâiere:

Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el.  Proverbe 11:25

Sursa: danieladianaluca.workpress.com