Te gândești sau îți aduci aminte măcar din când în când de valoarea pe care a pus-o Dumnezeu în tine când te-a creat? Nimic din ceea ce e creat de mâna Lui nu e lipsit de valoare. Nici un suflet care se naște pe acest pământ nu e lipsit de un dar anume, de o frumusețe aparte. Tot ce vine de la El e pus în lumina veșniciei; orice suflet e făurit cu gândul la viață veșnică, la iubire, speranță, bucurie…

Și totuși, în tumultul vieții, purtați de valuri și atinși de puterea cuvintelor grele pe care ni le spun unii, sau chiar noi înșine uneori, ajungem să vedem tot mai puțin valoarea și frumusețea pe care a pus-o Dumnezeu în fiecare dintre noi.

Crezi că valoarea ta se definește prin ceea ce deții? Atunci, oare ce valoare ar putea crede că are tânărul care era ieri la supermarket în fața mea și își ținea pumnul strâns cu cei doi euro și câțiva centi pe care îi mai avea pentru a-și plăti două conserve mici de pește și un borcănel de măsline? Să fii fost valoarea lui dictată doar de cei doi euro și ceva pe care îi mai avea pentru a-și calcula foarte bine ce cumpără- în așa fel încât să fie și hrănitor și ieftin? sau de privirile care îl scrutau în timp ce astepta cu jenă cei doi sau cinci cenți care i se cuveneau ca rest și pe care, stânjenit de situație, după un scurt moment de astepare fară nici un rezultat, i-a lăsat, plecând cu buzunarul gol ? (Iar noi… oare câți dintre noi nu am risipit, când trebuia să adunăm? Câți dintre noi nu am ținut pumnul strâns când trebuia să deschidem mâna larg? Sau, oare, câți dintre noi nu am irosit ceea ce ni s-a dat, în loc să fi valorificat, dublându-i, triplându-i valoarea, dăruind! )

Am plecat spre mașină, privindu-mi orhideea albă, abia cumpărată, și simțind Susurul Blând al Tatălui: poți vedea încă o dată câtă nevoie e de Mine în această lume! de dragostea Mea, de mâna Mea întinsă… Nu ai vrea să fii mereu la îndemna Mea pentru a putea lăsa prin tine o rază de lumină care să pătrundă acolo unde alții nu văd că ar fi nevoie? Nu ai vrea să fii atât de binecuvântată încât atunci când vezi un om în nevoie să întinzi mâna și să deschizi fereastra dinspre întunericul cuiva pentru ca Lumina Mea să pătrundă? Dacă da, știi ce ai de făcut! Stai lângă Mine, lasă lumina Mea să pătrundă în viața ta zi de zi, clipă de clipă, pentru că atunci ochii tăi vor vedea ceea ce Eu vreau să vadă, inima ta va simți ceea ce Eu aș vrea să simtă și faptele tale vor putea fi mângâierea Mea pe chipul celui care Mă va simți prin tine!

Valoarea noastră nu va fi dictată niciodată de ceea ce deținem material! Valoare unui suflet este inestimabilă! Dumnezeu a pus o valoare atât de mare în noi, încât ea nu are mijloace firești, pământești pentru a putea fi măsurată. Și totuși, noi ne permitem să diminuăm lumina care am primit-o de la Tatăl luminilor, ne permitem să neglijăm ceea ce există în fiecare dintre noi. Iar întunericul acestei lumi pune obroc tot mai mult peste lumina oricărui suflet pe care îl prinde nepregătit la răscruci de drumuri sau în deriva descurajărilor și a suferințelor lumești.

Întrebarea care ni se pune în fiecare zi, fiecăruia dintre noi este dacă vrem să ascultăm de Susurul Blând al lui Dumnezeu și să lăsăm Lumina, care este El, să câștige tot mai mult teren în viața inimii noastre.

Tânărul de ieri mi-a sensibilizat inima prin nevoia lui firească, cea de resurse finainciare și hrana de zi cu zi. Având în vedere valoarea pe care fiecare dintre noi o avem în ochii Celui care ne-a creat pentru viață, lumină, pace, dragoste, bucurie, cât ar trebui să fim noi de sensibilizați la nevoia spirituală a sufletelor pe lângă care trecem în viața de zi cu zi ? Sunt atâția oameni care poate nu mai au nici acei “câțiva euro” în buzunarele lor spirituale. Poate nu au mai avut o hrană pentru sufletele lor de zile, săptămâni, luni… ci au rămas în întuneric, lipsiți de o sursă de mângâiere, de pace, de dragoste.

Să nu uităm nici o clipă, iar dacă am uitat să ne aducem aminte și să ne punem în fața ochilor mintii și ai inimii noastre Cuvântul lui Dumnezeu care ne spune atât de clar că noi suntem bogați și avem de unde să dăm! Nu mâine, nu atunci când ne sunt pline conturile, nu atunci când suntem fericiți crezând că ne merge bine și avem de unde să dăm o firimitura și altuia, ci azi, acum, pentru că ” în El am fost îmbogățiți în toate privințele, cu orice vorbire și cu orice cunoștință.”(1 Corinteni 1:5 VDC).

Scutură-ţi ţărâna de pe tine, scoală-te şi şezi în capul oaselor (Isaia 52:2), privește și vezi cu adevărat, prin ochii sufletului, câtă nevoie de LUMINĂ este în lumea aceasta. Privește-ți aproapele (partenerul, părintele, copilul, fratele, vecinul, colegul, străinul), privește-l cu adevărat pe cel pe lângă care treci și întreabă-te, ce trebuie să dau astăzi pentru ca Lumina să crească și în el și în mine, mai mult și mai mult…

Luca Daniela Diana, https://danieladianaluca.wordpress.com