Într-o atmosferă generală de oameni care muncesc și produc diverse lucruri, există și fiorul creației.
Fiecare dintre noi este creativ și dorește să aducă ceva bun în societate.
Piedica principală însă, este părerea celorlalți.
Frica de eșec sau de judecată este atât de puternică a aruncă sentimentul creativ în oala cu melancolie.
Omul devine prea modest, se cunoaște lipsit de valoare și renunță.
La baza ființei umane există acest sentiment de responsabilitate și ideea că fiecare va da socoteală în fața unei instanțe.
Doar că noi greșim complet de judecată.
Cred că judecata semenilor noștri are ceva dumnezeiesc în ea.
Nu sunt.
Nu te poate judeca cineva diferit de tine, doar te poate acuza si te poate submina.
Dacă o ființă umană nu înțelege gândirea altei ființe nu poate emite păreri corecte.
Dar noi acceptăm părerile altora ca fiind însăși opinia lui Dumnezeu.
Și asta pentru că nu îl cunoaștem pe Dumnezeu.
Nu îl cunoaștem pentru că am acceptat părerile altora despre El.
Mai ales părerea lumii religioase.
Și cum oamenii care se distrează și consumă nu au nici o autoritate în a-și da cu părerea despre tine, ei nu au deloc autoritate în a-și da cu părerea nici despre Dumnezeu.
Dacă doar cei care seamănă cu tine pot emite păreri despre tine, doar cei ce seamănă cu Dumnezeu despre el pot da cu părerea.
Încetează imediat în a-ți mai păsa ce zice lumea despre tine sau ce zice lumea religioasă despre Dumnezeu.
Caută-i pe cei ca tine și intră în echipă cu ei și pe cei ce sunt ca Dumnezeu și analizează purtarea lor.
Doar cine te cunoaște, te poate evalua și doar cine vede în tine te poate călăuzi.
Doar cine Îl cunoaște personal pe Dumnezeu poate vorbi despre El.
Lasă mulțimea veselă, consumatoare de iluzii lumești și tradiții religioase să meargă pe drumul pierzării.
Tu vino la Isus Cristos și ridica-ți crucea.
Privește la bunătatea lui Dumnezeu și înțelege din Cine ai fost creat.
Apoi sprijin de ce ai fost creat.
Apoi învață din Biblie ce ai făcut.
Hai, că avem treabă…
Lucian Badescu
