„Noi predăm ceea ce știm, dar reproducem ceea ce suntem.”

Conducerea este un mare privilegiu care poartă cu ea o responsabilitate mare. Rolul unui lider include prevederea, planificarea, echiparea, împuternicirea, motivarea, susţinerea şi focalizarea unui grup de oameni spre împlinirea scopurilor lui Dumnezeu într-un loc specific, într-un timp specific. Nici un lider nu este vrednic de o asemenea lucrare. Pentru împlinirea scopurilor lui Dumnezeu, ca şi lideri, este esenţial ca noi să continuăm să creştem şi să ne dezvoltăm. Aşa cum spunea cineva, „Conducerea nu este învăţată, ci se învaţă.” Acest articol se concentrează asupra procesului de învăţare; înţelegerea a ceea ce înseamnă să înveţi şi să te dezvolţi, şi cum funcţionează procesul învăţării.

Definiția învățării

Experienţele noastre privind educaţia primită au o influenţă mare asupra modului în care abordăm învăţătura. Aici învăţarea este de cele mai multe ori definită ca şi însuşirea mai multor informaţii despre un subiect anume pentru a da răspunsuri corecte la  întrebările şi problemele care apar. Cei mai mulţi dintre noi am fost studenţi sau elevi la diferite stadii în viaţă şi ştim ce apăsare există atunci când încercăm să terminăm ceva înainte de „data limită” şi de asemenea studiul pentru examene. Poate ne amintim de unele studii intense înaintea unui examen şi de nopţile târzii doar ca să terminăm lucrările la timpul potrivit. Aceste tehnici sunt deseori suficiente să ne conducă spre studii academice, dar sunt insuficiente să facă faţă provocărilor vieţii noastre cotidiene. Putem avea o relaţie împlinită în casătorie dacă ne neglijăm săptămâni întregi şi doar în câteva zile ne îndreptăm atenţia unul spre celălalt? Putem lucra la o strategie primită de la Dumnezeu pentru biserica noastră dacă suntem ocupaţi şi alergăm fără o ţintă anume, ascultând de Domnul doar într-o seară la o oră târzie? E adevărat, putem să aplicăm o „soluţie provizorie” cu această metodă, dar de cele mai multe ori aceste „soluţiile provizorii” produc probleme mai mari şi mai serioase pe parcurs.

Adevărata învăţare este un proces şi nu o preocupare în timpul liber. Numai atunci când cunoştinţele sau principiile învăţate au fost integrate ca şi parte intrinsecă a vieţilor noastre putem spune că am învăţat. Adevărata învăţare presupune stabilirea unui obicei nou sau a unui mod nou de gândire. Învăţarea înseamnă schimbare. În Galateni, Biblia ne dă trei principii ale „fermierului” care pot fi aplicate în procesul de învăţare (aducând schimbare în vieţile noastre):

Culegem ceea ce semănăm

„Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6:7) Dacă vrem să vedem schimbare şi creştere trebuie să acţionăm direct şi specific. Semănarea este o activitate dinamică şi cu scop; sămânţa bună trebuie semănată în pământul pregătit. Dacă vrem să învăţăm, să creştem şi să ne schimbăm, trebuie să ne investim timpul şi resursele în activităţi care să producă recolta mult aşteptată. De exemplu, dacă vrem să fim lideri umpluţi şi conduşi de Duhul Sfânt, este necesar să ne facem timp în programul nostru săptămânal doar pentru a semăna în vieţile noastre. Trebuie să ne investim timpul corespunzător şi energia în rugăciune, studiu, ascultând vocea Domnului. Să învăţăm de la alţii care au ajuns să cunoască mai mult în acest domeniu prin citire şi zidirea relaţiilor. Investind în aceste lucruri, vieţile noastre vor produce recolta dorită.

Fiecare lucru îșî are vremea lui, așa că nu poate fi grăbit

„Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) Dacă dorim să vedem o schimbare pe termen lung în vieţile noastre, trebuie să fim pregătiţi pentru o investiţie pe termen lung. Nu putem învăţa în grabă, în perioade intense de activitate. Învăţarea necesită stăruinţă şi perseverenţă în vederea stabilirii modului nou de gândire ca parte a vieţilor noastre. Trebuie să trecem prin sezonul de semănare şi udare a solului până să apară anotimpul recoltei. Dacă nu vom abandona vom culege o recoltă de învăţare şi schimbare. Nu trebuie să uităm că adesea procesul de învăţare poate crea frustrare. 

Îincepe cu puțin 

Potenţialul unor scopuri mari de învăţare şi schimbările esenţiale în comportamentul nostru aduc sentimentul de bucurie. Câteodată, multe din aceste scopuri pot fi lăsate deoparte pe măsură ce înfruntăm realităţile procesului de învăţare şi schimbare. Dacă facem prea multe dintr-odată, putem fi descurajaţi, şi pur și simplu să renunţăm. Prin urmare trebuie să ne disciplinăm prin a începe cu stabilirea unor obiective mici, având în vedere că învăţarea este un proces, iar realizările mici vor avea ca rezultat schimbări semnificative.  Învăţarea nu înseamnă doar acumulare de informaţii, ci mai degrabă extinderea capacităţii noastre spre a obţine rezultatele pe care le dorim în viaţă astfel ca Împărăţia lui Dumnezeu să propăşească. Nu este un eveniment, ci un  proces. Deasemenea, nu este un proces pasiv, ci unul dinamic, un proces activ în care noi punem în aplicare cunoştinţa noastră făcând lucruri noi. De exemplu, când un copil învaţă să umble trebuie să treacă printr-un proces activ şi câteodată dureros. Copilul trebuie să persiste şi să facă tot câte un pas o dată, şi chiar dacă mai cade, să se ridice şi să încerce din nou. În acelaşi fel în învăţarea noastră trebuie să ne angajăm să fim ‘ascultători’ şi ‘împlinitori.’

Sursa: l4k.org