Asigurarea ca pe Noul Pamant nu va mai exista suferinta este o dovada indirecta ca in planul initial al lui Dumnezeu cu privire la omenire boala nu isi gasea locul. Ea a aparut , nu ca o pedeapsa directa a lui Dumnezeu, ci mai degraba ca o consecinta a patrunderii pacatului in lumea noastra.
Lasand la o parte teologia suferintei ( pe care altii o pot face mult mai bine decat mine ! ), vreau sa te intreb: Ti-e teama de boala ? E firesc sa te temi, dar doresc sa te ajut, dandu-ti cateva sugesti ( daca le accepti !) care te pot ajuta sa depasesti cu bine momentele critice ale suferintei. Iata cateva din ele:
1) Cand boala a reusit sa-si croiasca drum spre trupul tau, nu intra in panica ! Starea de panica agraveaza in mod inutil problema deja existenta. Nimeni nu se va vindeca de vreo boala intrand in panica din cauza ei. Nimeni nu va lua hotararile cele mai bune in stare de panica. Dimpotriva, cele mai gresite si pripite decizii se iau sub imperiul panicii.
Oricat de grava ar fi boala, pastreaza-ti echilibrul, judeca situatia la rece ( pe cat e posibil ! ) si cantareste oportunitatile pe care le ai.
2 ) Nu considera ca boala pe care tocmai ti-a descoperit-o medicul este o pedeapsa divina. Noi traim inca in timp de har si nu de pedeapsa. Adevarata pedeapsa va fi data de Dumnezeu doar dupa consumarea judeactii.
Daca Satana iti sopteste in ureche ca Dumnezeu te-a pedepsit prin aceasta boala si, prin urmare, El nu mai are placere de tine si nu mai esti in dragostea Lui, alunga acest gand ! Adu-ti aminte ca marii barbati ai credintei, care au facut lucruri mari pentru Dumnezeu, au au suferit si ei, fara ca boala lor sa fie catalogata de Scripturi ca fiind o pedeapsa divina.
Elisei, profetul lui Dumnezeu, spre sfarsitul vietii s-a imbolnavit de o boala grava care i-a grabit sfarsitul ( vezi 2 Imparati 13, 14 pp. ). Cu toate acestea, Elisei a ramas pana la sfarsitul vietii un profet credincios al cerului.
Pavel, marele apostol al crestinismului, a trait pana la moarte cu un “tepus in carne, un sol al Satanei” ( se pare ca este vorba de o vedere slaba, cauzata de vedenia pe care o avusese pe drumul spre Damasc ). Desi s-a rugat ( marturiseste insusi Pavel ) de trei ori pentru ca Domnul sa-i ia acest “tepus” din trupul sau, nu a fost ascultat ( vezi 2 Corinteni 12, 7-9 ).
3 ) Inainte de a alerga la medic, indiferent cine ar fi acesta si indiferent cate diplome are in vitrina, alearga la Marele Medic ! Spune-I lui Dumnezeu toate temerile tale si roaga-L sa te indrume spre medicul omenesc care iti poate da cel mai bun tratament posibil. In felul acesta vei avea siguranta ca tot ce va urma va fi sub directa calauzire a cerului.
A alerga mai intai la oameni si tratamentele lor, fara sa apelezi intai la Dumnezeu, este ca si cand, aflandu-te intr-o mare clinica universitara pentru consult, in loc sa apelezi la cel mai renumit profesor doctor din clinica, te adresezi unui tanar medic stagiar, pe diploma caruia cerneala inca nu s-a uscat.
Pune-L pe Marele Medic pe primul si cel mai bun loc in viata atunci cand esti bolnav ( si nu doar atunci !) si vei vedea cum se vor deschide usi care pana atunci fusesera inchise, iar cai nebanuite de rezolvare vor aparea ca din senin inaintea pasilor tai. Gandeste-te putin: cum te-ai simti sa afli ca propriul tau copil se duce intai la straini atunci cand are o problema ? Nu te-ai simti jignit ? Oare cum se simte Dumnezeu cand alergam intai la oameni pentru ajutor si doar in final, cand nu mai gasim solutii, venim la El?
In Scriptura ne este lasat un raport trist despre unul din impartii lui Iuda, legat tocmai de intaietatea pe care ar trebui sa I-o acordam doar lui Dumnezeu, indiferent de situatie:
“In al 39-lea an al domniei sale, Asa s-a imbolnavit de picioare, asa incat avea mari dureri. Chiar in timpul bolii lui, n-a cautat pe Domnul, ci a intrebat pe doctori.” ( 2 Cronici 16, 12 )
4 ) Incearca sa intelegi care este mesajul pe care Dumnezeu vrea sa ti-l trimita prin aceasta boala. Si, deoarece singur iti va fi greu ( sau chiar imposibil ! ) sa-l descoperi, cere-I Lui, in rugaciune, sa ti-l descopere.
Tatal ceresc nu e autorul direct al bolii si suferintei. “Brevetul de inventie” ii apartine lui Satana, autorul a tot ce este rau in acest Univers. Cu toate acestea, Dumnezeu poate folosi consecintele pacatului intr-un scop bun. El poate transforma blestemul intr-o binecuvantare cu efecte vesnice( vezi Deuteronom 23, 5; Neemia 13, 2 ). Cati oameni mantuiti nu-I vor fi vesnic recunoscatori lui Dumnezeu pentru ca i-a abatut de la caile lor rele, ingaduind ca o boala sau o suferinta oarecare sa-i trezeasca la realitate ?
5 ) Nu fii maniat pe Dumnezeu pentru ceea ce ti se intampla rau ! Nuiaua care il atinge pe copilul neascultator nu are menirea sa-l distruga, ci doar sa-l disciplineze. Crede-ma, Dumnezeu nu poate sa ne urasca. El ramane dragoste ( 1 Ioan 4, 8 ) chiar si atunci cand e nevoit sa ingaduie o suferinta in viata unuia din fiii Sai. De aceea, te rog sa iei aminte la sfatul apostolului Pavel:
“ Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste. Suferiti pedeapsa. Dumnezeu se poarta cu voi ca si cu niste fii, caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal ? ( Evrei 12, 5-7 )
Sursa: Lori Balogh