“Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine inaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui si daca vei pazi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni, caci Eu sunt Domnul care te vindeca.” Exod 15, 26

Avusesem o gripa severa, cu febra mare… Dupa zile de tratament, simptomele gripei au inceput sa dispara, lasand insa loc altor simptome, necunoscute de mine  pana atunci: stare subfebrila, lipsa poftei de mancare, transpiratii nocturne si, mai ales,  oboseala accentuata la cel mai mic efort.

Ingrijorat, m-am prezentat la medic. Diagnosticul m-a lasat fara suflare: TBC pulmonar.  Cand a privit radiografia, medical pneumolog mi-a spus: “ Ia-ti la revedere  de la patul de acasa, caci ai de stat in spital vreo sapte luni.”  Cand am auzit  “verdictul”, putina putere pe care o mai aveam in picioare s-a risipit complet. La auzirea cumplitei vesti, sotia a inceput sa planga. Era ingrijorata pentru sanatatea mea, pentru viitorul nostru si, mai ales, pentru copilul nostru ce nu implinise inca nici doi ani. Ce puteam face ?

M-am plecat in rugaciune si I-am cerut lui Dumnezeu sa o incurajeze pe sotia mea si sa ne dea amandorura putina lumina si speranta in situatia critica prin care treceam. Dimineata urmatoare, la altarul familial, inainte de a ne ruga, am deschis devotionalul la ziua respectiva si am citit textul biblic indicat pentru acea zi. Era un text din cartea profetului Osea:

“Le voi vindeca vatamarea adusa de neascultarea lor, ii voi iubi cu adevarat, caci mania Mea s-a abatut de la ei .” ( Osea 14, 4 )

Cand am citit aceste cuvinte , totul s-a luminat in sufletele noastre. Am simtit ca Dumnezeu ne-a vorbit chiar noua in acea dimineata si o pace launtrica, omeneste inexplicabila, a pus stapanire pe sufletele noastre. Cuvintele acelui verset au venit ca un balsam sufletesc. Din clipa aceea am privit totul cu alti ochi si am intampinat toate evenimentele ce urmau sa se intample cu o atitudine pozitiva, optimista. Stiam ca Dumnezeu ne vorbise si ca tot ce va urma se va petrece sub supravegherea Lui…

Da, cu totii ne temem de boala… De orice boala ! Aceasta teama este o componenta inerenta a naturii noastre umane, iar instinctul de conservare cu care ne-a inzestrat Creatorul intra in alerta ori de cate ori echilibrul biologic si psihic al plapandelor noastre fiinte este amenintat. Asemenea unei caracatite cu multe tentacule, din care prada e imposibil sa scape, boala ne inlantuie uneori in asa masura incat nu mai vedem nicio sansa de eliberare din tentaculele ei.

A spune ca noi toti ne temem de boala este un fel de generic. De fapt, sub termenul de “boala” se ascund mii si mii de motive de teama.

Ne temem de cancer si discopatie, de gonartroza, cataracta si amigdalita; ne temem de paralizie, hepatita, infarct miocardic si gastrita, de dischinezii biliare, schizofrenie, glaucom si candidoza, de parazitoze si carii dentare. Ne temem de calculi renali si biliari, de botulism, arterita, flebita si pancreatita, de coxartroza si reumatism, de depresie, gripa, colita si obezitate. Ne temem de SIDA, diabet, angina pectorala si poliomielita…

Si acesta e doar inceputul unei lungi liste… Ne mai temem si de varice, de ulcer, enterita, hemoroizi, variloa si holera, de ciuma, miopie si toxiinfectii alimentare. Ne mai temem de luxatii, de diverticulita si ateroscleroza, de melanom si sifilis, de tenie si aritmii cardiace. Ne temem… de inca 1001 “sortimente” de acest fel, de orice dezechilibru pe care boala, oricum s-ar numi ea, il produce in micul nostru univers intim.

Modul in care privim si tratam boala, indiferent ca suntem crestini, pagani sau atei, demonstreaza ca aceasta nu a existat intotdeauna in istoria omenirii, ca ea este un intrus, un musafir nedorit care a aparut candva in timp, schimbandu-ne radical calitatea vietii pe pamant.

Ne putem imagina un Eden proaspat iesit din mainile Creatorului in care virusurile si bacteriile patogene sa se plimbe in voie, cautand prilejul sa atenteze la sanatatea primilor nostri parinti ?  Sa nu uitam ca in raportul Creatiei ( vezi Geneza cap. 1 si 2 ) este specificat faptul ca la sfarsitul fiecarei zile Dumnezeu Si-a verificat lucrarea, constatand de fiecare data ca cele pe care le crease erau bune ( vezi Geneza 1, 4. 10. 12. 18. 21 ). Ca o masura suplimentara (nu pentru El, caci El este atotstiutor prin natura Sa , ci pentru noi, ca sa avem deplina incredere in El ! ), la sfarsitul Creatiunii El a verificat din nou tot ceea ce crease. De data aceasta, Creatorul le-a verificat in interconexiunile dintre ele, observand cum interactioneaza lumea animala cu lumea vegetala si cea minerala, toate acestea in prezenta omului, capodopera Creatiei. Concluzia acestei auto-verificari este redata in raportul biblic astfel:

“Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune.” ( Geneza 1, 31 )

Un alt argument ( daca mai e nevoie de asa ceva ! )  ca boala nu a existat in momentele de inceput ale istoriei omenirii este promisiunea lui Dumnezeu cu privire la lumea viitoare:

“El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” ( Apocalipsa 21, 4 )

Sursa : Lori Balogh