Marele colector de informații – o privire asupra cărților menționate în Apocalipsa

Tuturor ne place confidențialitatea. Nimănui nu i-ar plăcea un Big Brother care să privească peste umărul nostru și să intervină în viața noastră. Ne înfiorăm când auzim unele companii online acumulează și stochează undeva informații despre noi și ne simțim trădați când aflăm că ne-au vândut datele personale colectorilor de informații și comercianților. Uneori pare că e de-ajuns doar să ne gândim că vrem să ne cumpărăm un ceas nou, că apar brusc reclame la ceasuri pe fiecare pagină pe care o deschidem. 

Chiar dacă există companii online care se pricep să adune informații specifice despre noi, există Unul care o face mult mai bine. Dumnezeul nostru este marele Colector de Informații. El poate strânge până la ultima fărâmă de informații despre cine suntem și ce facem și să le stocheze pe toate în adâncimea abisală a depozitului Său lăuntric omniscient. Cunoștința Lui despre noi nu se limitează la cine suntem sau ce-am făcut. Ea include tot ce vom face în toată viața noastră și ce gândim. 

De câte ori în evanghelii nu a stat Isus de vorbă cu un grup de oameni și, cunoscându-le în prealabil gândurile, le-a răspuns la întrebări înainte ca aceștia să întrebe? Dacă ar fi să deschidem arhivele minții nelimitate a lui Dumnezeu, ce cunoștință despre noi am găsi în ele? 

Haideți să creăm o listă:

Faptele tuturor oamenilor

„Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.” (Apocalipsa 20:12) 

Dumnezeu a văzut fiecare acțiune a fiecărei persoane de-a lungul timpului și le-a scris pe toate în cărțile Lui. Va veni o zi în care toate acele cărți vor fi deschise și citite cu voce tare înaintea întregii omeniri. 

Numele tuturor creștinilor

„Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în iazul de foc.” (Apocalipsa 20:15) 

Dacă toți cei care nu au numele scris în Cartea Vieții sunt condamnați, atunci cui aparțin numele scrise în Cartea Vieții? Celor care nu sunt condamnați – cei care și-au dat viața lui Hristos și s-au dedicat să-L urmeze zi de zi. 

Numărul și numele tuturor stelelor 

„El socotește numărul stelelor și le dă nume la toate.” (Psalmul 147:4) 

Bine, poate partea aceasta nu are legătură directă cu omenirea, însă tot e uimitoare. Ați fost vreodată departe de oraș și ați privit spre cer? Simpla priveliște pe care o vedem cu ochiul liber este uluitoare. Când ne dăm seama că vedem doar o fracțiune minusculă din univers, ne aducem aminte de cât de imens este Dumnezeul nostru. 

De ce Și-ar lua Dumnezeu timp să învețe numele tuturor stelelor? De fapt, nu a făcut asta. El deja le știa, deoarece El le-a creat. Pe măsură ce le crea, le dădea un nume și o așeza pe fiecare în locul ei perfect.

Dacă lui Dumnezeu Îi pasă atât de mult de lucrurile mici, imaginați-vă cât de pasionat este de lucrurile mari.

Fiecare fir de păr din capul nostru 

„Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați.” (Matei 10:30) 

Pe bună dreptate, unele capete de oameni reprezintă o provocare mai mică pentru Dumnezeu decât altele. Este minunat că Dumnezeu ne cunoaște atât de bine, încât până și un detaliu aparent atât de nesemnificativ nu scapă purtării Sale de grijă. Dacă lui Dumnezeu Îi pasă atât de mult de lucrurile mici, imaginați-vă cât de pasionat este de lucrurile mari. 

Fiecare lacrimă de-a noastră

„Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta?” (Psalmul 56:8) 

Dacă vă simțiți singuri vreodată atunci când plângeți, să știți că nu sunteți. În acele momente dificile de durere și suferință, Domnul este acolo, simțind fiecare lacrimă pe care o vărsați. El cunoaște fiecare motiv pentru care plângeți. 

Trăsăturile fizice ale fiecărei persoane 

„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139:16)

 În momentul concepției, Dumnezeu știa deja cum veți arăta. Chiar înainte să vadă prima divizare a celulei, apoi următoarea, și următoarea, și următoarea – Dumnezeu v-a văzut fața și S-a bucurat de frumusețea creației Lui. 

Fiecare cuvânt rostit 

„Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.” (Matei 12:36) 

Vă mai amintiți când i-ați spus cutare și cutare lucru acelei persoane? Și Dumnezeu Își amintește. De la insultele strigate la blestemele mormăite pe sub mustață, Dumnezeu le aude pe toate și ne va trage la socoteală pentru ele. De asemenea, aude și iubește fiecare rugăciune șoptită și exclamare de laudă – sunete care Îi desfată urechile și-I umplu inima de bucurie. 

Fiecare faptă evlavioasă 

„Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutorat și ajutorați pe sfinți.” (Evrei 6:10) 

Când lăsați o cutie cu mâncare pe pragul casei unei familii nevoiașe, Dumnezeu vede. În nopțile târzii în care faceți curat în biserică pentru serviciul de a doua zi, Dumnezeu se uită. Când vă târâți picioarele deoarece genunchii vă sunt țepeni și sensibili de la ore întregi petrecute în rugăciune, Duhul Sfânt a fost cu voi în fiecare moment. Nu există nimic făcut pentru gloria lui Dumnezeu care să fi scăpat privirii Lui sau de care El să nu-Și amintească. 

Investițiile în Împărăția lui Dumnezeu 

„Ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” (Matei 6:20-21) 

Am fost în multe biserici și am participat la numeroase servicii. În unele biserici stau pe primul rând până când sunt invitat pe scenă să vorbesc. În altele, am un scaun pregătit pe scenă. Este minunat ce pot să văd din acea poziție avantajoasă – adeseori lucruri pe care credeți că nimeni nu le vede. Pot să vă văd pe cei care moțăiți și pot să văd reacția pe care o aveți când soția vă înghiontește să vă treziți. De obicei pot să fac diferența între situația în care cineva caută un pasaj din Biblie pe telefon sau cea în care cineva își verifică pagina de Facebook în timp ce încearcă să pară că verifică un pasaj din Biblie. Nu există nimic făcut pentru gloria lui Dumnezeu care să fi scăpat privirii Lui sau de care El să nu-Și amintească. 

De asemenea, pot să-i văd pe cei care, la momentul colectei, se uită în stânga și dreapta să se asigure că toată lumea vede ce sume pun ei în coș. Apoi sunt cei care strecoară pe ascuns ceva în coș, sperând că nimeni nu observă ce fac. A doua modalitate reprezintă modul în care ar trebui să o facem. Înveliți-vă bancnota de 100 lei în una de 5 lei. Dumnezeu știe cât dăruim – nu există niciun motiv pentru care ar trebui să mai știe și altcineva. Noi ne adunăm comori în ceruri, nu laude pe pământ. 

Cei care se tem de Dumnezeu 

„Atunci și cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta și a ascultat; și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Lui.” (Maleahi 3:16) 

Cei care I se închină lui Dumnezeu și doresc să-L cunoască sunt recunoscuți și auziți de El. De asemenea, El Se asigură că numele lor este trecut în cartea aducerii Lui aminte. 

Asta ne duce înapoi la cărțile din Apocalipsa 20:11-15. Aceste cărți sunt pline cu nume și informații. În primul volum apar toți oamenii din toată vremea și de pretutindeni. Fiecare persoană care s-a născut vreodată a fost trecută în această carte. 

Cea de-a doua este Cartea Vieții. Aceasta cuprinde lista cu toți cei destinați să petreacă veșnicia împreună cu Dumnezeu. Într-un anumit sens, ambele cărți sunt cărți ale vieții – una îi include pe toți oamenii care au trăit, iar cealaltă pe toți cei care vor intra în veșnicie. Cea dintâi este cea mai neînsemnată, pe când cea de-a doua este cea mai importantă. Ca în cazul sărbătorilor, există o umbră și apoi există o substanță. 

Este numele tău scris în Cartea Vieții?

Asta ne conduce la ultima și cea mai importantă întrebare din această carte: Este numele vostru scris în Cartea Vieții? Isus a spus clar care este calea înspre mântuire: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) 

Ce este mântuirea?

Mântuirea nu vine printr-o confesiune aparte sau în urma faptului că suntem îndeajuns de buni. Nu vă puteți naște din nou și să fiți creștini doar pentru că părinții voștri sunt creștini, și mântuirea nu vă poate fi turnată pe cap de un pastor sau un preot când sunteți copii. 

Mântuirea vine când hotărâți să vă dați viețile lui Isus, să acceptați darul fără de plată al mântuirii și să vă dedicați să trăiți pentru El. Pavel a scris: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9) 

Mântuirea este o lucrare a lui Dumnezeu, nu a noastră. Este vorba despre faptul că eu și voi acceptăm invitația harului lui Dumnezeu, nu despre a ne câștiga intrarea. 

Cum putem primi darul fără de plată al mântuirii? 

Crezând că lucrarea lui Isus de la cruce este suficientă ca păcatul să ne fie iertat și să primim viața veșnică și dedicându-ne să-L facem pe El centrul vieții noastre. „Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.”
(Romani 10:9-21) 

Tot ce ne cere Dumnezeu este o rugăciune simplă a credinței și o dedicare din adâncul inimii. Când vă dedicați Lui, relația voastră cu Hristos este restaurată. Acum sunteți în El, iar El este în voi. Această relație vă asigură că aveți numele scris în Cartea Vieții. Ioan a scris: „Și mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața. V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viața veșnică”. (1 Ioan 5:11-13) 

Observați verbul „să știți”. Cât de puternic și mângâietor este! Ioan nu spune „să vă doriți” să aveți viața veșnică, sau „să sperați” că aveți viața veșnică. El spune să știți fără urmă de îndoială că numele vă sunt scrise în Cartea Vieții Mielului și că vă veți petrece veșnicia în cerul nou și pământul nou, bucurându-vă de prezența Domnului și Mântuitorului vostru, Isus Hristos. 

Sursa: https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/escatologie/15102-este-numele-tau-scris-in-cartea-vietii-amir-tsarfati