Dumnezeu are un scop

Eram în drum spre Frankfurt. Mai aveam aproximativ 30 de kilometri până la destinație și, sincer, nu aveam niciun motiv să opresc. Totuși, ceva m-a făcut să intru într-o parcare de pe autostradă să-mi iau o cafea.

Când m-am întors spre mașină, un bărbat m-a întrebat dacă vorbesc engleză.

Cu ochii plini de oboseală și deznădejde, mi-a povestit că de trei zile era blocat în acea parcare. Mașina i se stricase, comandase o piesă de la BMW, dar fusese livrată greșit. Piesa corectă îl aștepta la reprezentanță, aflată la aproximativ 10 kilometri distanță. Din cauza autostrăzii, nu avea cum să ajungă acolo.

Nu era singur. Alături de el era fetița lui de doar 10 ani.

I-am spus simplu:

„Hai, te duc eu.”

În acel moment, omul a început să plângă. Nu știa cum să-mi mulțumească. Lacrimile lui vorbeau mai mult decât orice cuvinte.

Pe drum am aflat că era român, din Drăgășani.

Atunci am înțeles de ce m-am oprit în acea parcare.

Nu a fost o întâmplare.

Cred din toată inima că Dumnezeu m-a oprit acolo. M-a folosit încă o dată ca să răspundă la rugăciunea unui om aflat în nevoie. Eu am făcut un drum de câteva minute, dar pentru el acel drum însemna speranță.

Biblia spune: „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.” Și cât de adevărat este!

Nu banii.

Nu frumusețea.

Nu funcția.

Nu poziția socială.

Nu mașina pe care o conduci.

Ci bunătatea.

La sfârșitul vieții, oamenii nu-și vor aminti cât ai avut, ci cât bine ai făcut. Vor ține minte mâna pe care le-ai întins-o atunci când nimeni altcineva nu a făcut-o.

Fiți buni! Pentru că niciodată nu știți când Dumnezeu vă oprește din drumul vostru ca să vă folosească în drumul altcuiva. Iar uneori, cel mai mare miracol pe care îl poate primi un om este să întâlnească un alt om cu inimă bună.

Bunătatea este limbajul pe care toți îl înțeleg și prin care Dumnezeu lucrează cel mai frumos.