Am întâlnit în ultimii ani din ce in ce mai des oameni înzestrați cu duh de judecată! Și am găsit răspunsul de ce au proliferat! În timp ce duhul de blândețe sau de bunătate se cultivă, se luptă ca să-l câștigi, să-posezi, și mai ales să-l păstrezi, duhul de judecată vine de la sine! E natural. Pentru că e carne, e fire… E pământ! Am constatat că omul blând fuge de acest duh fariseic, străin de Hristos. Pentru că un om bun vede binele în aproapele lui! Un om rău vede numai răul în ceilalți! Deoarece se vede pe sine în oglindă! Omul care judecă este “nefrate”! El nu vede binele de care cel judecat poate fi capabil. Căci judecătorul nu privește cu ochii lui Dumnezeu. Cu ochi iertători! Vorba Maicii Tereza: “cine judecă aproapele nu mai are timp să-l iubească!”
Atenție mare: un om judecător nu poate transforma un răufăcător!
Să judeci aproapele este păcat. Dar să judeci ce nu știi este o manifestare dublă a mândriei! Și Satana tocmai din asta a căzut… Tu nu îi călca pe urme!
Un preot din vechiul Pateric își veghea ucenicul pe patul de moarte. Acesta, avusese o viață cam dezordonată: nu prea fusese atent la slujbe, nu prea postise, nu se prea rugase… Totuși, era senin în ultimele lui clipe de viață. Când Avva l-a întrebat cum de moare atât de senin, deși nu a dus o viață plină de virtuți ucenicul i-a răspuns calm: “Adevărat, nu am făcut fapte vrednice de chemarea mea călugărească: nu am postit, nu m-am rugat, nu am avut credință înflăcărată. Mor însă împăcat, pentru că, în toată viața mea, nu am judecat niciodată pe nimeni!”
Nu judecați pe nimeni! Și nici atât ceea ce nu știți! (După înfățișare!) “Nu judecați si nu veți fi judecați, nu osândiți și nu veți fi osândiți…”, ne-a poruncit Domnul Isus Hristos. A nu judeca pe semeni nu e opțiune! E poruncă!
Lăsați pe Dumnezeu să judece! El nu va fi strâmb în decizii niciodată!
Și încă ceva: când judeci pe alții nu-i judeci pe ei, te judeci pe tine!
Sursa: Nicolae.Geantă