Îmi place să planific. Este reconfortant să simt că știu unde merg. Așa că mă pot raporta la Rebeca din pasajul biblic din Genesa 27,8 : Acum, fiule, ascultă sfatul meu și fă ce îți poruncesc. Ea trebuie să fi fost o planificatoare exceptională.

Imediat după ce a auzit despre intenția lui Isaac de a-l binecuvânta pe Esau în Geneza 27:1-5, ea a trasat o cale pentru ca Iacov să fie binecuvântat. Ea s-a gândit la toate, de la gustul mâncării la mirosul hainelor lui Iacov și la părul gâtului lui, totul pentru a-l înșela pe Isaac. Era atât de încrezătoare în succesul ei, încât chiar era dispusă să suporte un blestem dacă planul ei eșuează (Geneza 27:13).

Ce schimbare față de ultima dată când am auzit-o vorbind! În urmă cu doar câteva capitole, în Geneza 25, Rebeca era confuză și nesigură. Ea s-a apropiat de Dumnezeu pentru a-l întreba de ce i-a putut simți pe Iacov și Esau zbătându-se în pântecele ei și a primit răspunsul Lui că „cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr” (Geneza 25:23). Răspunsul lui Dumnezeu a fost probabil în mintea lui Rebeca când a plănuit să-l binecuvânteze pe Iacov, fiul ei mai mic. Dar când a auzit conversația lui Isaac cu Esau, ea nu s-a dus la Domnul să-l întrebe „de ce se întâmplă asta” așa cum a făcut atunci când era însărcinată (Geneza 25:22). În schimb, ea ia poruncit acum lui Iacov să se supună propriilor ei îndrumări (Geneza 27:8).

În Orientul Apropiat Antic, binecuvântarea finală a unui tată a determinat ceea ce fiii săi au moștenit și, ca moștenitor al lui Avraam, Isaac avea să transmită și binecuvântarea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam în Geneza 12:1-3. Pare logic că, dacă Esau avea de gând să-l slujească pe Iacov, atunci Iacov ar trebui să obțină binecuvântarea lui Isaac. Rebeca cunoștea finalul (Jacob avea o poziție superioară), dar și-a asumat cum. Ea a apucat de ceea ce credea că este necesar pentru planul lui Dumnezeu, nu l-a întrebat pe Dumnezeu cum dorea El să-l ridice pe Iacov.

Ca și creștini astăzi, cunoaștem sfârșitul final al vieții noastre și chiar al lumii în sine: Împărăția lui Dumnezeu va veni pe pământ (Matei 6:10). Dar, ca și Rebeca, presupunem cum? Este atât de ușor să urmărești metode lumești în încercarea de a-l „ajuta” pe Dumnezeu să-și stabilească Împărăția. Ne putem pune speranța în figuri politice despre care credem că sunt oameni evlavioși. Putem deveni obsedați să avem o platformă astfel încât să putem face auzit mesajul lui Dumnezeu.

În bisericile noastre locale, s-ar putea să ne concentrăm toate energiile asupra modului de a aduna resurse financiare pentru clădirile și slujirile de care credem că avem nevoie pentru a-L aduce pe Dumnezeu în comunitățile noastre. Toate aceste lucruri pot fi folosite pentru înaintarea Împărăției lui Dumnezeu… dar presupunem că acestea sunt singurele canale pe care Dumnezeu vrea să le folosească? Isus este clar: puterea lumească nu este despre ce este vorba în Împărăția Sa: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat, ca să nu fiu predat iudeilor. Dar împărăția Mea nu este din lume” (Ioan 18:36). Așa că, în loc să căutăm binecuvântarea, puterea, poziția sau bogăția pe care o considerăm necesare pentru împlinirea planului lui Dumnezeu, poate că ar fi mai bine să ne oprim și să întrebăm: Cum vrei Tu, Doamne, să construiești Împărăția Ta prin viața mea?

Poate că Dumnezeu dorește să ne folosească planurile și binecuvântările lumești pentru gloria Lui. Dar haideți să-L căutăm cu rugăciune înainte de a acționa, asigurându-ne că suntem conduși de El mai degrabă decât de presupunerile noastre.

Rugăciune: Doamne, uneori tind să-mi urmăresc propriile planuri pentru gloria Ta fără să întreb dacă se aliniază cu planurile Tale. Dar nu astăzi. Astăzi, Doamne, te întreb: Cum vrei să-ți construiești Împărăția prin viața mea? Lasă-mă să fiu ca Fiul Tău, Isus, care a făcut numai ceea ce a văzut pe Tatăl Său făcând și să mă conduci pe calea pe care Tu ai vrea să merg. În numele lui Isus, amin.

Sursa: app.first5.org