Trăim o viață de credință
În mod latent, de neputință
Ne lăudăm cu ce avem
Și-uităm ades ce nu putem
Uităm că-Imparația-i viață,
Putere, dragoste, speranță
Trăim cu vorbe și spoieli,
Privați de marile puteri!
Ne mulțumim să fim formali
Creștini firești, ocazionali…
Trăim cu vorbe nu cu har,
Neînțelept și în zadar.
Uităm că roada se culege
Din tot ce omul azi alege
Din vorbe, fapte, atitudini
Aduni sau pierzi! Sunt certitudini.
De unde-atâta suferință În viața-aceasta pe Pământ... De ce atâta neputință Și doar umblare după vânt? De ce ne-e inimă închisă Pentru lumină și veghere... De unde-atâta necredință Și pete negre prin unghere?! Ce simte inima ta, frate, Cum stai și dormi nepăsător? Trezește-te și strigă-n noapte Despre Lumina tuturor! Nu sta cu minte întinată De tot ce-i rău și pieritor Căci vine-o zi de judecată Și de dreptate în popor. Nu pune preț pe roada firii Pe tot ce-atrage ochiul tău Nu crede-n starea împlinirii Ce n-are-n ea pe Dumnezeu! Nu crede că-i de vină soarta De starea-n care astăzi ești- La fel cum nu-i de vină poarta De vrei să intri sau să ieși... Nu crede în hazardul firii De-a fi sau nu pe locul tău, Căci până și lăsarea serii Își are-n lume rostul său... Nu vine seară de nu-i zi Și nici durere de nu-i rană- La fel cum numai tu poți știi De ce-ai intrat sau ești afară. Nu își alege mama fiul, Pe care-l naște suspinând... Căci nu din ea își trage duhul Acel ce vine pe Pământ Și nimeni nu-ți decide soarta Nici neamul, legea sau strămoșii... Căci ție ți-a fost dată viața Și rațiunea să te-apropii. Deci, scoală-te din adormire Tu, omule, oricine ești Și nu lăsa ca a ta fire Să-ți spună cine și ce ești! Tu ești cea mai frumoasă carte Ce poate de-azi să fie scrisă, De te întorci din a ta cale Spre Cel ce are-a ta peniță.
Sursa: Daniela Diana Luca, blog https://danieladianaluca.wordpress.com/
Poezie de Paula Bîlc
Când Domnul parcă zăboveşte
Să-ţi dea răspuns la ruga ta,
Când aşteptarea se lungeşte,
Tu cu credinţă stăruieşte
Şi biruinţă vei avea.
Tot ce îi ceri deja El ştie
Dar te încearcă câteodat’;
Să ai nădejde că şi ţie
Îţi va-mplini cu bucurie
Tot ce-ai dorit şi L-ai rugat.
Poate că plângi, poate te doare,
Poate ţi-e greu să tot aştepţi,
Dar te îndemn: mai ai răbdare,
Isus ţi-aduce rezolvare
Când glasul către El ţi-îndrepţi.
El nu te lasă, e cu tine,
Dar poate-i altul planul Său;
Încrede-te deplin în Sine
Şi-opreşte-ţi lungile suspine
Căci El e ajutorul tău!
O, de-ai cunoaşte fericirea
Ce-n taină El ţi-a pregătit
I-ai da întruna mulţumirea,
Recunoştinţa şi iubirea
De bunătatea-i copleşit.
Continuă cu stăruinţă,
Neobosit şi răbdător
Să-L chemi în rugă cu credinţă
Şi-n tot ce ai de trebuinţă
Vei fi cu El biruitor!
Amin.
