Când Domnul parcă zăboveşte

Poezie de Paula Bîlc

                                                                 Când Domnul parcă zăboveşte                                                                      
Să-ţi dea răspuns la ruga ta,
Când aşteptarea se lungeşte,
Tu cu credinţă stăruieşte
Şi biruinţă vei avea.

Tot ce îi ceri deja El ştie
Dar te încearcă câteodat’;
Să ai nădejde că şi ţie
Îţi va-mplini cu bucurie
Tot ce-ai dorit şi L-ai rugat.

Poate că plângi, poate te doare,
Poate ţi-e greu să tot aştepţi,
Dar te îndemn: mai ai răbdare,
Isus ţi-aduce rezolvare
Când glasul către El ţi-îndrepţi.

El nu te lasă, e cu tine,
Dar poate-i altul planul Său;
Încrede-te deplin în Sine
Şi-opreşte-ţi lungile suspine
Căci El e ajutorul tău!

O, de-ai cunoaşte fericirea
Ce-n taină El ţi-a pregătit
I-ai da întruna mulţumirea,
Recunoştinţa şi iubirea
De bunătatea-i copleşit.

Continuă cu stăruinţă,
Neobosit şi răbdător
Să-L chemi în rugă cu credinţă
Şi-n tot ce ai de trebuinţă
Vei fi cu El biruitor!

     Amin.