“Apoi S-a pogorât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.” (Luca 2:51)
Ca protestanți, mă tem că ignorăm pe nedrept pe Fecioara Maria. Firește că nu susțin închinarea la Fecioara Maria, cum fac unii, dar cred că trebuie să o cinstim pentru simplul fapt că Dumnezeu a cinstit-o. Când mă gândesc la Maria, de multe ori mă întreb la ce se gândea când lucrurile au evoluat de la Bunavestire a îngerului la nașterea pruncului Isus. La ce se gândea când se uita la bebelușul care tocmai Se născuse? Bebelușul care crescuse timp de nouă luni în pântecele ei și despre care îngerul spusese că e Fiul lui Dumnezeu? Scriptura ne spune că ea a păstrat aceste lucruri în inima ei. Privindu-L în timp ce Îl hrănea, șoptea în inima ei: “Acesta e Mântuitorul meu.” Fiind o femeie tânără, probabil adolescentă, nu avea tot fundalul teologic pentru a înțelege semnificația Întrupării. Tot ce avea era Cuvântul Domnului. Când sărbătoresc acest adevăr, sunt conștient de cei care au tot fundalul teologic posibil, dar care nu înțeleg semnificația Întrupării – Dumnezeu în trup; cei care nu știu că El e Mântuitorul nostru.
Acum, Tată, sărbătoresc venirea Fiului Tău drag, Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos. Mă rog ca această zi să reflecte taina minunată a Întrupării.
Amin!
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
