,,Intr-o zi, dupa ce a terminat programul, la o fabrică de ambalat carne,femeia a intrat intr-una dintre camerele frigorifice pentru a controla ceva. Din greseala a atins usa si a ramas blocata acolo.
Femeia, panicată, a strigat după ajutor, insa nimeni nu a auzit-o. Programul se terminase iar colegii ei plecasera acasa. Dupa aproape cinci ore, cand deja se gandea ca asta ii era sfarsitul, paznicul fabricii a deschis usa. Femeia fusese, in sfarsit, salvata intr-un mod miraculos.
Totusi, dupa ce si-a mai revenit, femeia l-a intrebat pe paznic cum a decis sa deschida usa, desi nu facea parte din rutina lui de seara. Paznicul i-a raspuns:
„Lucrez in aceasta fabrica de 35 de ani. Sute de muncitori intra si ies in fiecare zi, dar tu esti una dintre putinii care ma saluta dimineata si imi spun la revedere in fiecare seara. Cei mai multi ma trateaza ca si cum as fi invizibil. Vorbele tale ma fac sa ma simt Cineva. Azi m-ai salutat la sosire, dar seara am observat ca nu te-am auzit la plecare, asa ca am hotărât sa inspectez fabrica, bănuind ca s-a întâmplat ceva.”

Cât de mult aduce bunătatea și respectul față de semenii noștri.
Îngâmfarea,orgoliul de sine ,autointitularea nu fac decât să ne coboare în fața celorlalți , să ne transforme într-un număr din mulțime.