Galateni 5:22-23 enumeră roadele Duhului: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. ”
„Fructul” înseamnă aici „rezultatul muncii”. Lucrătorul este Duhul Sfânt. Deci, ceea ce descrie cu adevărat Galateni 5:22-23 sunt trăsăturile caracteristice unui credincios care s-a supus lucrării Duhului Sfânt în viața sa. Una dintre aceste trăsături de caracter este bucuria.
În Noul Testament, „bucurie” este cuvântul grecesc chara. Legat atât de charis („har” sau „dar”), cât și de charos („bucură-te; exprimă bucuria”), bucuria este răspunsul natural la un dar plin de har. În fiecare caz din Biblie, acel dar provine de la Dumnezeu, fie că este vorba de sosirea lui Mesia (Luca 1:14), de învierea lui Hristos (Matei 28:8), de puterea lui Dumnezeu asupra lumii păcătoase (Luca 10:17). ), sau mântuirea lui Dumnezeu (Fapte 13:52). Harul lui Dumnezeu este atât de puternic încât până și promisiunea lucrării Sale poate stârni bucurie (Evrei 10:34; Iacov 1:2-4). Iar una dintre cele mai mari surse de bucurie este să vezi lucrarea răscumpărătoare a lui Dumnezeu în alții (Fapte 13:52; 1 Tesaloniceni 3:9; Filipeni 2:2).
Lumea modernă nu încurajează bucuria în Dumnezeu. În schimb, suntem învățați să prețuim posesiunile, puterea și poziția. Dar adevărata bucurie nu se găsește în acele lucruri. Ioan 15:1-11 spune că bucuria vine din rămânerea în dragostea lui Hristos. În Filipeni 2:2, bucuria curge din faptul că credincioșii sunt uniți în minte, iubire, spirit și scop. Ioan spune că bucuria deplină înseamnă a fi unit cu Tatăl, Isus și alți credincioși (1 Ioan 1:1-4).
Asta nu înseamnă că toate evenimentele lumești sunt fără bucurie. O boală vindecată, o realizare câștigată cu greu și chiar un obiect material pot aduce bucurie — dacă mâna lui Dumnezeu în situație este recunoscută. „Împărăția lui Dumnezeu” este manifestarea suveranității și slavei lui Dumnezeu. Uneori, Dumnezeu își arată slava și puterea prin vindecare (2 Regi 5:1-14). Uneori El pune un credincios într-o poziție de putere (Estera 8:1-2). Și uneori El își binecuvântează copiii cu bunuri materiale (Iov 42:10-17). Cheia este că Dumnezeu este cel care binecuvântează și, deși putem aprecia darul, ne bucurăm că El a ales să-și reverse dragostea, suveranitatea și puterea asupra noastră. Ne bucurăm de Dătător, nu doar de dar.
Acest lucru este important de reținut atunci când circumstanțele sunt mai puțin vesele. Iacov 1:2 spune: „Frații mei, socotiți că veți întâmpina încercări de diferite feluri” (vezi și 1 Petru 1:6). În încercări, bucuria nu se găsește în situația imediată, ci în promisiunea că Împărăția lui Dumnezeu va fi revelată prin situație. Primul Petru 1:7-9 spune că încercările actuale aduc o asigurare a credinței, făcând bucuria viitoare și mai mare când Isus se întoarce. În mod similar, Iacov 1:3-4 spune că încercările ne vor întări caracterul. Ne putem bucura că încercările indică un dar viitor.
Adevărata bucurie se găsește numai în Isus (Ioan 15:11). Dacă noi căutăm lucrarea și darurile lui Dumnezeu în viața noastră, vom avea mereu bucurie. Dacă vom fi prinși în greutăți temporare și în dorințe lumești, bucuria noastră va fi trecătoare și slabă. Chiar și în greutăți, bucuria noastră rămâne, pentru că depinde de Dumnezeu și de promisiunile Lui: „Cei izbăviți de Domnul se vor întoarce și vor merge spre Sion cu cântece de biruință. O bucurie veșnică le va încununa capul, veselia și bucuria îi vor apuca, iar durerea și gemetele vor fugi!” (Isaia 35:10).
Sursa: compellingtruth.org
