Mai multe picaturi o singura furtuna

600 de cărți distribuite în 3 luni, mulțumesc cititorilor mei de pe Facebook și aștept opinia voastră literară în continuare.
Editorul mi-a trimis chiar acum și ultimele exemplare din prima comanda de o mie de bucăți cu care voi încercă să merg și în librării.
Cu banii încasați am reușit să repar și a doua mașină de la Misiunea Sud, un Hyunday vechi de 25 de ani, dar care are un consum foarte mic pe benzină.
Voi continua să duc în zonele sărace din sudul României toate ajutoarele primite de la voi și să contribui la munca unor slujitori creștini de acolo cu experiența mea de 30 de ani de viață creștină.
Cred că am făcut deja toate greșelile posibile în lumea spirituală și sunt un bun și util exemplu de “așa să nu faceți”
Sunt uimit de modul cum Dumnezeu ridică oameni din păcat și Biserica Lui cu slujitori anonimi care nu obosesc în misiune ci mor acolo vestind Evanghelia, fară le pese de confortul sau viața lor.
Am impresia că acesta este doar începutul unei mari treziri spirituale care va anunța sfârșitul civilizației noastre liniștite și intrarea în Apocalipsa.
Dumnezeu să aibă milă de sufletele noastre. 

Lucian Badescu 

Este timpul să strălucesti

Ați auzit vreodată pe cineva spunând: „Există doar ceva despre ei”? Oamenii spun uneori asta atunci când nu prea pot pune degetul pe ceea ce face o persoană să iasă în evidență din mulțime. Îmi place când aud despre cineva care este creștin. Pentru că atunci când suntem conduși de Duhul Sfânt și iubirea lui Dumnezeu curge prin noi, există ceva care pur și simplu atrage atenția – ceva frumos și unic. 

Biblia spune că creștinii sunt sarea pământului și lumina lumii. La locul de muncă, în magazinul alimentar, chiar și printre prietenii și membrii familiei nemântuiți, poporul lui Dumnezeu este acolo pentru a aduce condimente într-o situație neplăcută. 

Auzim asta de mult timp, dar cu siguranță trăim ultimele zile despre care a vorbit Isus în Matei 24. Lumea noastră este într-o stare de declin moral. Există atât de multă tulburare în viețile oamenilor de astăzi — atât de mult întuneric — și ei caută speranță. Ca creștini, noi suntem cei care îi putem ajuta să găsească ceea ce au nevoie într-o relație cu Dumnezeu.

Dar, în Matei 5, Isus întreabă: „La ce folosește dacă sarea își pierde aroma?” Se pare că undeva pe parcurs, liniile dintre evlavie și nelegiuire s-au încețoșat. Lucrurile care ar fi fost considerate greșite acum 20 sau 30 de ani par să fie „nu chiar atât de rele” astăzi. Mă întreb ce vor aduce următorii 20 de ani dacă acest lucru va continua. 

Poate că trebuie să ne întrebăm: Ce arătăm lumii? Ce ne ține „sărati”? Cum putem noi, ca creștini, să ne păstrăm luminile strălucitoare în întunericul din jurul nostru? În afară de colierele cu cruce și autocolantele, ce ne diferențiază în lume?

Cred că este sfințenie. Și când spun asta, nu mă refer la religie. Nu mă refer la o listă de lucruri de făcut și de ce nu, sau de a merge la biserică duminica dimineața doar pentru a-ți face datoria creștină o zi pe săptămână. Legalismul religios ne oferă doar reguli de urmat, dar nici un ajutor real să le respectăm! 

Când spun sfințenie, vorbesc despre un comportament care se naște dintr-o relație personală, intimă, cu Dumnezeu. Vorbesc despre un loc de consacrare care ne face să fim ascultători de Duhul Sfânt în viața noastră de zi cu zi… ceva care ne face să mergem în dragoste față de ceilalți, căutând modalități de a fi o binecuvântare pentru ei. Vorbesc despre ceea ce ne face autentic, unic și înnăscut buni, sfinți… reali ! 

Este vorba de a fi , mai degrabă decât de a face . Acesta este ceva ce lumea trebuie să vadă în noi. Nu depinde de noi să predicăm tuturor celor din jurul nostru, spunându-le tot ce este în neregulă cu ei. Pur și simplu trebuie să fim lumină în întunericul din jurul nostru, astfel încât ei să-și poată găsi drumul către Isus.

Evrei 12:14 ne spune să căutăm sfințenia. Diferitele versiuni ale Bibliei folosesc cuvinte precum „lucrează la”, „fă toate eforturile”, „luduiește-te” și „ fii. ”Sfințenia este rezultatul unei lucrări pe care Dumnezeu o face în fiecare dintre noi prin relația noastră personală cu El. Începe în momentul în care Îl primim pe Hristos ca Mântuitor. Când El vine să trăiască în inima noastră, suntem făcuți sfinți în acel moment. Și apoi încetul cu încetul, sau din slavă în slavă, El ne schimbă din interior spre exterior, astfel încât să devenim din ce în ce mai mult ca El (vezi 2 Corinteni 3:18). 

Această urmărire este un proces prin care suntem frânți și umiliți. Învățăm cum să cooperăm cu Dumnezeu în această lucrare. Învățăm să ne lăsăm mândria și egoismul. Învățăm să ne uităm de noi înșine și, în ascultare de Duhul Sfânt, trăim pentru a fi o binecuvântare pentru alții. Mergem de la „Ce zici de mine?” la „Cum te pot ajuta?”

Nu-ți face griji dacă simți că nu ai „ajuns”. Faptul că ești nemulțumit de locul în care te afli sau că cauți să fii o persoană mai bună înseamnă că faci progrese . Dumnezeu nu a promis că procesul va fi rapid… sau ușor… sau se va simți bine tot timpul. Doar fii recunoscător pentru dragostea și harul Său în timp ce El lucrează.

Acum, în orice moment al procesului, putem fi întotdeauna o binecuvântare. Îmi place să spun că ar trebui să înflorim acolo unde suntem plantați. Putem fi buni cu oamenii oricând . Trebuie doar să fim reali… să ne împărtășim luptele, precum și victoriile noastre. 

Oriunde ne aflăm în procesul nostru de creștere în sfințenie, este important să ne amintim că lumea urmărește. Și trebuie să vadă pe cineva care poate să nu fie perfect, dar „Este doar ceva despre ei!”

Sursa: https://www.joycemeyer.org/everydayanswers/ea-teachings/Its-Time-to-Shine

Cu sau fara Dumnezeu?

Am avut și vinerea trecută întâlnirea online ” Psihologie și Spiritualitate” unde fiecare și-a prezentat părerea despre reacțiile noastre în condiții limită.
Creștinii continuă să susțină că smerenia este mama celorlalte virtuți și asta nu doar ca urmare a influenței teologiei răsăritene, dar și a orelor de analiză în care noi nu am găsit altceva.
Daca vrei să te numești creștin trebuie să devii cât mai puțin din tine și cât mai mult din Isus Cristos.
Copierea haotică a modelelor societății te va face ca bradul de Crăciun, plin de daruri colorate, dar mort.
Fructele se fac doar într-un pom viu, plantat în gradină și îngrijit în mod natural timp de mulți ani.
Naivii copiază modele fară discernământ și se mândresc cu asta.
Ajungi să ai multe de la toți dar nimic din tine.
Dar cine ești tu până la urmă?
Dumnezeu a pus în fiecare dintre noi un cod genetic unic pe baza căruia noi ne dezvoltăm.
Eu înțeleg că trebuie să înveți de la toți, însă numai în măsura în care ceea ce asimilezi se potrivește cu ceea ce ești tu.
Ideea nu este să devii ca alții ci să devii ca tine.
Și asta se poate face numai în prezența Creatorului Tău după asemănarea Căruia ai fost creat.
Când persoana ta e definită de valorile acestei lumi vei fi ca tine numai atunci când te vei goli de ce ai acumulat și te vei umple cu Duhul Sfânt.
Atunci nu vei mai avea cate puțin din alții, ci totul de la Creatorul tău.
Aceaste două ipostaze reprezintă limitele unui interval al devenirii în aceasta viață.
Pornim imitând pe alții, învățam ce e bine și ce e rău și observam ce nu ni se potrivește.
Abia atunci o rupem cu lumea și ne căutam sinele.
Dar sinele meu creat de Dumnezeu după imaginea Sa nu poate exista după voia altor oameni.
Când ești totul din alții ești nimic din tine și nu ai nimic din Dumnezeu.
Când începi să modifici balanța influenței asupra ta și cauți să te hrănești din Dumnezeu devii mai puțin după imaginea lumii și mai mult după codul tău genetic.
În alți credincioși Îl poți vedea pe Cristos din ei.
Aici este modelul demn de preluat, să vezi nu strălucirea oamenilor ci gloria lui Dumnezeu în slujitorii Săi.
Prin smerenie tu vei renunța la gloria ta pământească și la imaginea lumii pe care ai preluat-o în tine.
Te vei goli de cele pământești pentru a te umple de cele duhovnicești.
Și asta se poate face doar în prezența Persoanei lui Dumnezeu.
Interesant e că dacă adoptăm orbește diverse curente în teologie chiar și studiul Bibliei va sluji părerilor altora.
Scriptura nu se citește în litera ei, ci prin Duhul Sfânt.
Dar ca să fi încredințat că faci doar ce este bine, se pare că trebuie să ai munți de greșeli în experiența ta de pe timpul când imitai fară discernământ chipul acestei lumi religioase.
De la totul imitând pe alții până la totul din Dumnezeu e o cale lungă care se numește viață pe pământ.
Hai, că avem treabă…

 

Lucian Badescu