Duhul de judecată

Am întâlnit în ultimii ani din ce in ce mai des oameni înzestrați cu duh de judecată! Și am găsit răspunsul de ce au proliferat! În timp ce duhul de blândețe sau de bunătate se cultivă, se luptă ca să-l câștigi, să-posezi, și mai ales să-l păstrezi, duhul de judecată vine de la sine! E natural. Pentru că e carne, e fire… E pământ! Am constatat că omul blând fuge de acest duh fariseic, străin de Hristos.  Pentru că un om bun vede binele în aproapele lui! Un om rău vede numai răul în ceilalți! Deoarece se vede pe sine în oglindă! Omul care judecă este “nefrate”! El nu vede binele de care cel judecat poate fi capabil. Căci judecătorul nu privește cu ochii lui Dumnezeu. Cu ochi iertători! Vorba Maicii Tereza: “cine judecă aproapele nu mai are timp să-l iubească!”
Atenție mare: un om judecător nu poate transforma un răufăcător! 
Să judeci aproapele este păcat. Dar să judeci ce nu știi este o manifestare dublă a mândriei! Și Satana tocmai din asta a căzut… Tu nu îi călca pe urme!
Un preot din vechiul Pateric își veghea ucenicul pe patul de moarte. Acesta, avusese o viață cam dezordonată: nu prea fusese atent la slujbe, nu prea postise, nu se prea rugase… Totuși, era senin în ultimele lui clipe de viață. Când Avva l-a întrebat cum de moare atât de senin, deși nu a dus o viață plină de virtuți ucenicul i-a răspuns calm: “Adevărat, nu am făcut fapte vrednice de chemarea mea călugărească: nu am postit, nu m-am rugat, nu am avut credință înflăcărată. Mor însă împăcat, pentru că, în toată viața mea, nu am judecat niciodată pe nimeni!”
Nu judecați pe nimeni! Și nici atât ceea ce nu știți! (După înfățișare!) “Nu judecați si nu veți fi judecați, nu osândiți și nu veți fi osândiți…”, ne-a poruncit Domnul Isus Hristos. A nu judeca pe semeni nu e opțiune! E poruncă! 
Lăsați pe Dumnezeu să judece! El nu va fi strâmb în decizii niciodată!
Și încă ceva: când judeci pe alții nu-i judeci pe ei, te judeci pe tine!

Sursa: Nicolae.Geantă 

Un Dumnezeu de încredere!

Planurile tale au fost distruse? Visele tale au suferit un derapaj? Viața ta a luat o turnură neprevăzută?

S-a spus că Dumnezeu lucrează pe căi misterioase, ceea ce este absolut adevărat. Iar modul în care suveranitatea Sa (puterea și autoritatea Sa supremă) interacționează cu alegerile umane este la fel de plin de mister.

În scrisoarea sa către Romani, Pavel recunoaște greutățile neașteptate, suferința și corupția cu care se confruntau credincioșii în acea perioadă. Dar el îi încurajează, de asemenea, cu aceste cuvinte:

„Noi știm că toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați în acord cu planul Său.”
Romani 8:28

Poate că ai pierdut pe cineva drag.
Poate că cineva pe care îl respecți te-a dezamăgit.
Poate că cineva din familia ta a primit un diagnostic greu.
Poate că ți s-a schimbat titulatura de la locul de muncă, ceea ce ți-a zdruncinat identitatea.
Poate că realitatea nu se potrivește cu ceea ce vezi la televizor sau pe rețelele de socializare.
Poate ai luat o decizie pe care o regreți.
Poate că te-ai trezit punându-l la îndoială pe Dumnezeu.
Poate că cineva pe care îl iubești a plecat.
Poate că ți-ai pus toată inima în ceva sau în cineva, dar nu a mers așa cum ai sperat.

Deși poate părea greu de crezut, Dumnezeu poate folosi totul.

Cu bune și cu rele.
Cele lustruite și cele dezordonate.
Cele planificate și cele nerezolvate.
Cele clare și cele neînțelese.

Cele încurajatoare și cele dureroase.

Dumnezeu poate lucra totul împreună spre bine. Acest lucru nu înseamnă că totul va fi bine, sau că totul va merge așa cum ne dorim sau așteptăm. La urma urmei, trăim într-o lume stricată și dezordonată.

Dar ne putem odihni în siguranța încrezătoare că Duhul Sfânt lucrează în viețile noastre, mijlocind, susținând, sărbătorind și plângând împreună cu noi. Și, într-o zi, vom vedea imaginea completă pe care El o pictează în viețile noastre. Nimic din ceea ce traversăm nu este în zadar.

Și cum face El acest lucru? Aici trebuie să ne aplecăm asupra misterului lui Dumnezeu, pentru că nu putem înțelege pe deplin un Dumnezeu infinit.

Dacă te gândești la propria ta viață, probabil că au existat lucruri care nu aveau sens și poate chiar păreau imposibile, dar acum vezi cum Dumnezeu a rezolvat cumva totul.

Dumnezeu poate folosi totul – inclusiv lucrurile pe care nu le poți cuprinde – în moduri pe care nu poți începe să le înțelegi. Chiar și atunci când nu Îl poți vedea la lucru în viața ta. Chiar și atunci când speranța pare pierdută. Chiar și atunci când lucrurile nu par să meargă în direcția dorită de tine. Chiar și mult timp după ce ai murit.

În toate, te poți încrede în El!

 

Cum să crești în dragoste

„Dragostea fiecăruia din voi toți față de ceilalți se mărește tot mai mult” (2 Tes. 1:3)

Când Pavel spune: „dragostea fiecăruia din voi toți față de ceilalți se mărește tot mai mult”, el nu se referă la situația când viața e perfectă și când toată lumea te agreează. Intenția lui Dumnezeu este să crești în dragostea care nu se definește prin sentimente, ci care se jertfește, spunând: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20).

Ar fi posibil să te îndrăgostești de ideea unei căsnicii perfecte, fără ca, de fapt, să-ți iubești soțul/soția. Sau să visezi la ceea ce ar putea deveni copiii tăi dacă ți-ar urma sfatul. Dar când vorbim despre a iubi un adolescent rebel care are comportamentul „celeilalte părți din familie”, e un proces care îți pune dragostea la încercare. Domnul Isus a spus: „Cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (loan 13:34) și El nu ne cere niciodată să facem un lucru fără să ne înzestreze cu cele necesare îndeplinirii lui. Așadar, ești interesat de puțină creștere?

Autoarea Kristin Armstrong spune: „Când suntem răniți, e normal să dăm înapoi și să ne închidem față de cei care ne-au rănit. Dar cel mai rău lucru pe care îl poate face un părinte este să nu-și manifeste afecțiunea, ca reacție, la comportamentul copilului. Inima copilului crește când este hrănită cu dragoste necondiționată. Afecțiunea nu depinde de comportament, de starea de spirit sau de împrejurări.

A fi plăcut nu este echivalentul lui a fi simpatic, imaginează-ți cum ar fi dacă Domnul Isus ne-ar iubi numai când ne comportăm perfect. Nu am avea niciodată parte de afecțiunea Sa și prin urmare, ne-am ofili.

Întrucât Domnul Isus este exemplul nostru, trebuie să-i iubim pe ceilalți cu harul lui Hristos. El ne iubește în conformitate cu înzestrarea și calitatea Sa, nu în măsura în care o merităm. Noi trebuie să-i iubim pe ceilalți nu după standardele noastre, ci după ale Sale.”

Sursa: misiune.ro